Părinţii vorbesc des despre sprijinul de la stat pentru copii, alocaţia (84 lei) şi stimulentul de inserţie (aproximativ 650 lei) fiind cel mai aprig „dezbătute”. Dacă în ceea ce priveşte alocaţia nu sunt prea multe de spus (reprezintă, fără doar şi poate, un ajutor modic), stimulentul de câteva sute de lei le face cu ochiul multora dintre ei, care încep demersurile să se întoarcă mai repede la locul de muncă. Evident, din punct de vedere al productivităţii companiei şi al potenţialului de ascensiune pe treptele carierei, acest lucru este pozitiv. De cealaltă parte însă, copiii au de suferit deoarece ajung să petreacă foarte puţin timp alături de părinţi, ei fiind lăsaţi în grija bunicilor sau cu bona şi „băgaţi în seamă” abia spre seară, când nu mai sunt prea multe de făcut. Şi, între noi fie vorba, ce chef să mai ai după o zi stresantă la birou sau după zgomotul şi agitaţia din hala de producţie?
Ne simt lipsa
Cred că greşim dacă ne gândim că „ok, copilul e mic, o să îmi fac mai mult timp peste câţiva ani – acum oricum nu înţelege mare lucru, deci poate să stea liniştit cu bona”. Cei mici resimt puternic absenţa părinţilor. Am observat (sau am aflat asta) în cazul alor mei, în perioadele când – de voie, de nevoie – am fost plecat din oraş sau din ţară. La întoarcere au reacţionat fie cu o oarecare temere („Serios, ăsta chiar e tata?”), fie au fost exagerat de bucuroşi („A venit tati!”). Am aflat ulterior că, în lipsa mea, au avut multe momente când păreau trişti şi abătuţi. Uneori, cei care îi au în grijă nu comunică aceste aspecte deoarece se tem de reproşuri. În cazul unui eşec, destui părinţi aruncă vina pe unii şi pe alţii care i-au învăţat rău pe copii. Întrebarea mea este: voi unde aţi fost?
Ştiu, trăim vremuri grele, când compromisurile sunt la ordinea zilei. E greu să ai bani şi toate cele stând acasă. Şi mai greu e să pui în balanţă, să cântăreşti deciziile şi să alegi ce e mai bine pentru tine şi pentru familie.
Terapie de familie
Personal, am primit foarte multe sfaturi şi informaţii utile stând de vorbă cu un psiholog specializat în consilierea părinţilor. Ar fi incorect să mă apuc să le înşir, deoarece fiecare situaţie este diferită. Recomand însă, dacă nu sunteţi sigur că e bine ceea ce faceţi, să mergeţi la un astfel de cabinet. Terapia de familie poate fi privită ca un moft, dar eu consider că e o cheltuială care aduce beneficii.
E mai bine aşa decât să descoperiţi cu mult mai târziu că anumite decizii din trecut au afectat grav sănătatea sau personalitatea copilului dumneavoastră.
