Ce chestie! La emisiunea de ieri, despre „Zilele Piteştiului”, mă trezesc aşa, din senin, cu un răspuns „subtil” al vicelui Apostoliceanu: „Păi, întrebarea asta puteţi s-o puneţi domnului primar!” Care întrebare? Dacă ştie că la Piteşti se lucrează de câţiva ani la o enciclopedie a Argeşului şi că poate ar fi fost cazul să se facă ceva mai mult tam-tam în jurul ei, că de vânzoleala festivistă ni s-a cam luat. Ar trebui, în acest program, să mai facem şi câte ceva eficient, lucrativ, cu adevărat cultural, dincolo de hălăi-şa.
Ştiu – să nu se supere pe mine nici dl Apostoliceanu, nici dl Ionică, nici nu ştiu care dintre consilieri – primăria ne vrea binele. Cum ne vor binele toţi aflaţi acum în campanie electorală. Doar că vorbele, gesturile, faptele îi dau uneori de gol, trezesc mirări, provoacă insinuări, zâzanii greu de digerat.
Aflând că la emisiune vine dl Apostoliceanu, un coleg îmi propune să-l întreb dacă şi-a cerut public scuze d-lui Ionică, apropo de o afirmaţie difuzată presei. Eu îi răspund că nu se face, fiindcă puterea nu se dă, ea se cucereşte, chiar şi cea de la primărie. Sau mai ales aici. Dar replica piezişă a vicelui îmi dezvăluie că în primărie au intrat gelozia, dihonia, excomunicările reciproce, bătălia pentru şefie.
Viceprimarul, înţeleg, are o problemă cu primarul şi se referă la modul în care se dau aprobările pentru construcţiile din municipiu. Iar pentru că întrebarea mea viza o chestiune de cultură, mi-a răspuns tranşant şi oarecum iritat că nu este responsabilitatea lui şi că nu ştie că o echipă de intelectuali lucrează voluntar la alcătuirea unei enciclopedii a Argeşului şi Muscelului. Lucrare de mare valoare informaţională pentru judeţul nostru, coordonată de prof. univ. dr. Petre Popa. Care se află deja pe internet. Profit, aşadar, şi eu de prilej să le semnalez autorităţilor fapta asta cu adevărat culturală pentru urbea noastră, pentru judeţul nostru. Mă rog, acelor autorităţi care nu ştiu treaba asta şi nici nu-i prea dau mare importanţă, ocupate cu tot felul de fleacuri şi aranjamente de grup.
Altminteri, dl Apostoliceanu are dreptate în ce priveşte modul, cel mai adesea haotic, în care se construieşte în Piteşti. Nu ştiu dacă vina o poartă doar dl Ionică, ori dl Pendiuc, ori ceilalţi primari care au grădinărit destul de isprăvniceşte oraşul. Aşa ne-am şi ales cu desfigurarea unor clădiri chiar din centru, a unor căi de acces blocate de retrocedări pierdute în justiţie, de combinaţii urbanistice oribile, de case lăsate în părăsire, unde s-au cuibărit şerpii şi şobolanii. De blocurile pirat ce să mai vorbesc!
Aş putea trage concluzia că, de o vreme, primarul şi viceprimarul nu mai trag la aceeaşi căruţă, deşi sunt la acelaşi partid. Dar poate că totuşi mă înşel eu. La televizor, dl Apostoliceanu vorbeşte despre un oraş deştept, mă rog domnia sa spune „smart”, pentru cei care ştiu engleza. Pe de altă parte, dl Ionică vine să pună în operă unele idei avansate pe micul ecran.
Păi, competiţia asta nu este rea. E chiar profitabilă, lucrativă, eficientă, cum ceream să se întâmple în spaţiul „Zilelor Piteştiului”, unde cam lipseşte dezbaterea autentică şi creativă pe tema modernizării circulaţiei din municipiu, a susţinerii acelor opere intelectuale, culturale, patrimoniale, artistice etc.
Şi să vin cu un exemplu. Ne-a călcat pragul redacţiei prof. Lucreţia Picui, înmânându-ne o bijuterie de carte, de fapt un dicţionar intitulat „Memoria muzicală argeşeană şi musceleană” la care a lucrat zece ani şi a fost girat şi recomandat ca model pentru întreaga ţară de către distinsul muzicolog Viorel Cosma. Cine credeţi că a sponsorizat tipărirea acestui valoros dicţionar muzical? Vreo instituţie muzicală, primăria ori C.J.A.? Aş! Mama profesoarei, care şi-a pus la bătaie pensia ei de lucrătoare pe vremuri la cinematografie. Deci, un om căruia îi pasă de cultura Argeşului, care o are la suflet.
Trăim, vorba lui Leibnitz, într-una dintre cele mai bune lumi posibile. Doar că nu trăiesc în ea şi toţi cei cărora le-am încredinţat misiunea de a se ocupa de treburile comunităţii. Încolo, toate bune şi frumoase! Desigur, cu excepţia mirărilor noastre, ori insinuărilor şi chestiilor care nu dau bine, sunt indigeste dragilor noştri de oameni politici. Desigur, nu a tuturor! Mai sunt şi excepţii.
