Marius Stroescu
Agricultura din Argeş are o poveste cu suişuri şi coborâşuri. Per ansamblu, este o dramă îndulcită pe alocuri de dragostea unor oameni pentru pământ. Aceşti oameni au făcut ca terenurile văduvite de sisteme de irigaţii şi lăsate la un moment dat de izbelişte să fie din nou roditoare, productive. Este însă suficient? Din discuţia purtată cu Marius Stroescu, directorul general al APIA Argeş, desprindem câteva idei pentru care merită să luptăm. Putem face agricultură, şi încă una performantă, pe bani mulţi. Totul e să vrem să instruim tinerii şi să-i îndrumăm către acest domeniu încă de când sunt nişte puştani.
Furate şi duse la fier vechi
„După ’90 s-au furat toate componentele sistemelor de irigaţii: pompe, conducte, coloane, hidranţi ş.a.m.d. La mine în comună s-a săpat, s-au scos coloane, conducte şi au fost duse la fier vechi. S-a distrus tot ce era fără ca măcar cineva să-şi dea seama că, de fapt, îşi face şi lui rău. Părtaşii (criminalii, de fapt) care au făcut aceste lucruri probabil că acum îşi dau seama de greşeală. Dar este prea târziu. Sigur, ar putea să spună cineva că înainte de Revoluţie aveam un sistem de irigaţii macrofag – mare consumator de energie. Da, aşa era, dar pe atunci aveam de unde să plătim energia pentru că aveam producţie, exporturi, piaţă. Acel sistem putea să fie transformat uşor într-unul microfag. Aşa, acum trebuie să plecăm de la zero. În plus, nu mai avem funcţionale nici canalele de evacuare a surplusului de apă. De aceea terenurile sunt inundate. Înainte, canalele colectau surplusul de apă. Această apă nu costa nimic, se păstra până în perioada verii şi se folosea la irigat. Prin urmare, astăzi trebuie mai întâi decolmatate toate canalele. Apoi, pe grupuri de producători, statul trebuie să găsească o soluţie de finanţare pentru sisteme de irigaţii moderne. Acestea sunt înzestrate cu un calculator pentru cantitatea de apă pe care vrei s-o laşi la fiecare plantă şi e nevoie de un singur operator” – a spus directorul APIA.
Consecinţe
„În momentul de faţă, nu mai există nicio fermă organizată de cultivare a legumelor. Nu mai există nicio seră. Aveam sera de la Bascov, pe cea de la Izvoru sau de la Costeşti, solarii în foarte multe localităţi. Eram un judeţ cu cinci-şase cooperative foarte puternice de legumicultură. Fabricile de conserve de la Băiculeşti, Topoloveni, Râureni se aprovizionau de acolo. Nu se punea problema să consumăm legume din altă parte. Începând de la salată, pătrunjel şi până la tomate – totul se producea la noi. Înregistram chiar un excedent de producţie. Surplusul pleca în alte judeţe” – a continuat Marius Stroescu.
Sistemele de irigaţii, furate şi duse la fier vechi
Spre agricultură, încă de mic
„Atât în Europa, cât şi în România, forţa de muncă în domeniul agricol este îmbătrânită. Este necesară o schimbare care să-i atragă pe tineri spre agricultură, iar aceştia să o vadă ca pe o afacere. Mai mulţi specialişti au subliniat faptul că este nevoie de legi care să plece de la introducerea în programa şcolară (din clasa a VIII-a) a «Ştiinţelor agricole». Este de neconceput ca, în momentul de faţă, un copil care creşte la ţară să nu aibă un minim de cunoştinţe despre plante, zootehnie. Tânărului trebuie să i se insufle încă de mic dragostea faţă de agricultură. Unul dintre cele mai mari bunuri pe care naţia noastră le are este pământul. Avem un pământ de aur care poate da producţii foarte mari fără folosirea prea multor îngrăşăminte. Mergând mai departe, trebuie ca liceele de profil agricol şi mecanică agricolă să reapară. În momentul de faţă nu există aşa ceva. Haideţi să readucem ce era bun înainte şi să folosim astăzi. Înainte aveam liceul agricol de la Costeşti (care asigura cadre pentru tot ce însemna sudul judeţului), liceul agricol de la Curtea de Argeş – ca să vă dau doar două exemple. Uitaţi-vă că la nivel de comune, în Argeş, este foarte greu să întâlneşti un montator autorizat, cu şcoală. Or, noi vorbim acum de îmbunătăţirea raselor de animale pe care fermierii să le aibă. Cum îmbunătăţesc eu rasa de animale, decât prin inseminarea unor materiale biologice foarte performante? Dar montatorul este foarte rar pe piaţa muncii sau nu este deloc.”
Deşi e nevoie de oameni în agricultură, unii stau după ajutoare sociale
Primii paşi
„Revenind la antreprenoriat, să spunem că primul pas este ca părinţii sau bunicii să transfere terenurile viitorului fermier. Cu acest transfer, tânărul se înregistrează în registrul fermelor la APIA. Apoi ia legătura cu un consultant şi verifică, în funcţie de suprafaţă, la ce măsuri de sprijin se pretează. Astfel, tânărul fermier va beneficia de toate plăţile prevăzute (plata pe suprafaţă, redistributivă, înverzire, agromediu, sprijin cuplat ş.a.m.d.), dar şi de sprijinul pentru «micul fermier» care se dă pe o perioadă de cinci ani” – a precizat şeful APIA.
Cultura de mur, recunoscută peste hotare
„Vă spun, cu două solarii de 1.000 metri pătraţi, un tânăr va duce un trai decent alături de familia lui. Mai mult decât atât, micul agricultor, în momentul în care vede că afacerea lui este bănoasă, va dori să se dezvolte. Am un exemplu de la Leordeni. Un tânăr a plecat de la două solarii, a făcut un proiect prin AFIR, acum a ajuns la două hectare de solarii şi are o casă la care nici nu visa când era copil. În momentul de faţă, cultivă căpşuni pe această suprafaţă şi, în plus, s-a dus şi cu 5.000 metri de mur. Totul a plecat de la dragostea faţă de pământ. A fost mult până când părinţii lui i-au insuflat asta. Are decât o singură lună în care se odihneşte – de la 6 decembrie până pe 10 ianuarie. După 10 ianuarie începe pregătirea răsadurilor pentru primăvară. Mai sunt şi alţii ca el (care i-au urmat exemplul), iar Leordeniul a ajuns recunoscut la nivel naţional pentru cultivarea murelor. Bani se fac nu doar din fructul propriu-zis, ci mai ales din vânzarea stolonului (la căpşun) şi a butaşului (la mur) care se caută în Ungaria şi Bulgaria. Concluzia? Unde se vrea, se poate face treabă” – este de părere intervievatul nostru.
O afacere de perspectivă
„Pot să vă confirm că una dintre cele mai reuşite afaceri este şi va fi în agricultură. La nivel global, numărul populaţiei creşte. Prin urmare, creşte şi necesarul de hrană. Următoarea criză va fi una alimentară şi a apei. Acestea sunt legate una de alta pentru că alimentele nu poţi să le faci fără apă. Este dureros faptul că am ajuns ca o ţară care avea peste 80% sistem de irigaţii să ajungă atât de rău acum. În 26 de ani, doar s-a vorbit de irigaţii, dar nu s-a făcut mai nimic. A fost în schimb distrusă întreaga reţea. În Argeş aveam asociaţii legumicole care erau de la Bârla, Căldăraru, Izvoru şi până la Leordeni. Toată zona de sud (unde nici nu se mai concepe acum să practici legumicultura) făcea legume datorită acestor sisteme performante. Ele asigurau 24 de ore din 24 apă pentru plante. Vă daţi seama că şi tratamentul acelor legume era mult mai puţin decât ce se face astăzi. Plantele erau mult mai sănătoase şi datorită utilizării gunoiului de grajd din fermele zootehnice. Pe atunci, agricultorii «nu fugeau» repede să dea cu azotaţi, nitriţi, cu fel de fel. Gunoiul de grajd asigura o fertilizare organică, iar noi mâncam mult mai sănătos.”
Murele de la Leordeni sau cum s-a reinventat agricultura argeşeană
Despre… trântori
„Umblă vorba cum că se va revizui legea privind ajutoarele sociale. M-am bucurat, pentru că omul care poate munci nu are de ce să ia ajutor social. Există atât de multă forţă de muncă necesară în agricultură şi vreau să vă spun că se plăteşte bine. Sunt mecanizatori care în perioada campaniilor agricole de vârf (vara, de pildă) primesc între 4.500-5.000 lei pe lună. Aşa îţi asiguri un trai decent. Trebuie să şi vrei asta” – a conchis Marius Stroescu.
Şi ca să încheiem şi noi, doar vă reamintim că, în judeţul Argeş, sunt nici mai mult, nici mai puţin de 8.000 asistaţi social. Aceştia „papă” anual 5 milioane euro şi o parte din ei nici măcar nu prestează ore de muncă la solicitarea primăriilor. Rezolvă problema cu o scutire medicală şi preferă să trândăvească. Din păcate, cu asemenea oameni nu vom avea nici agricultură, nici orice altceva…
George OLTEANU
