Ce a fost și ce a rămas din învățământul teologic?
În România de la Argeș – după cum numea savantul Nicolae Iorga spațiul în care ne este dat să trăim – s-au pregătit generații întregi de preoți, diaconi, monahi. Învățământul teologic era la un nivel înalt. Seminarul din Cetatea Basarabilor, facultatea de profil de la strada Gh. Doja din Pitești, asigurau tot ce era necesar pentru temeinica pregătire a oricărui tânăr dornic să îmbrățișeze o carieră specifică. Vremurile s-au schimbat, iar ele și-au pus din plin amprenta asupra domeniului la care ne referim.
Lumini și umbre Au terminat studiile și apoi, firesc, și-au luat zborul. Care-ncotro. Unii au rămas să slujească în bisericile de pe cuprinsul Eparhiei Argeșului și Muscelului, acolo unde au găsit un loc liber. Alții, mai îndrăzneți, la început cu sprijinul familiei, apoi cu al credincioșilor, și-au ridicat câte-o biserică, mai mică sau mai mare, în funcție de posibilități. Colegii lor mai puțin descurcăreți au ales să predea doar religia la școală. Ori poate că de la bun început visau să predea la catedră. Câțiva au renunțat la toate cele lumești și s-au călugărit. O parte au devenit asistenți sociali. Iar cei mai mulți activează în domenii care nu au nicio legătură cu studiul teologiei. Este tabloul general, cu lumini și umbre al unei perioade lungi, întinsă pe parcursul multor ani în care învățăceii într-ale teologiei mișunau pe scările dintre Bulevardul Petrochimiștilor și Strada Gh. Doja. Aici era parcul în care studiau sau se odihneau înainte ori după orele de curs. Și-n pauze prelungite. Viitorii preoți, viitoarele profesoare de religie. Parcul a rămas. Vremurile bune pare să fi trecut. S-a considerat, la nivelul ministerului de resort și al Patriarhiei Române, că trebuie redus numărul facultăților care scot pe bandă rulantă preoți. Din rațiuni economice.
Duioase amintiri Nu erau locuri vacante pentru toți, iar cele rămase libere în parohii – rare, insuficiente, pentru a acoperi cererea imensă. În cazul acesta, după îndelungi analize s-a luat decizia de a se tăia în carne vie. Astfel, la Pitești a fost desființată Secția Pastorală, unde erau pregătiți viitorii slujitori ai altarelor. Tinerii argeșeni care au acest vis sau simt chemarea slujirii lui Dumnezeu trebuie să meargă la facultățile de profil din București, Craiova sau Sibiu. Pentru mulți dintre cei care au absolvit studiile superioare la Facultatea de Teologie „Sf. Muceniță Filoteea” din Pitești, înființată în 1993, la inițiativa Părintelui arhiepiscop Calinic Argeșeanul, au rămas amintirile. Duioase. Și, deseori după ce se închină în micuța biserică de lemn din curtea instituției de pe Gh. Doja, mulți foști studenți se așază pe băncile alăturate și deapănă amintiri. A fost o dată, ca niciodată…
Ce a rămas? Scepticii credeau că se va cânta prohodul studiului teologic în Argeș. Totuși, fondatorul facultății nu putea să-și vadă opera risipită. La fel cum un părinte nu poate renunța la copilul său. Prin eforturile Arhiepiscopiei Argeșului, care a colaborat fructuos cu conducerea Universității din Pitești, s-au găsit soluții de supraviețuire. Se merge înainte. Dar nu cu toate pânzele sus, precum odinioară. S-a decis contopirea mai multor facultăți. Așa se face că nu mai regăsim Facultatea de Teologie de sine stătătoare. Ea a fost integrată într-un grup de surate. Pentru corecta informare a celor interesați, denumirea oficială este Facultatea de Teologie, Litere, Istorie și Arte. Sediul tuturor acestor facultăți: imensa clădire de pe Str. Gh. Doja din marginea cartierului Craiovei. Oricine se poate întreba: totuși, ce a mai rămas din Teologia cu care se mândrea orașul?
Oameni noi O schimbare – și poate nu lipsită de semnificații – este aceea că decanul nu mai este, precum înainte, un preot. Nostalgicii își mai amintesc vremea în care fotoliul de la decanat era ocupat de părintele Dănuț Manu, binecuvântată-i fie memoria, ori Ion Popescu. Profesori universitari de înaltă ținută profesională și morală. Figurile lor au rămas tipărite pe panoul cadrelor didactice. Și în inimile multor studenți de atunci, preoți de astăzi. La vremuri noi, oameni noi. Iar numele său este Constantin Bărbulescu. Conf. univ. dr. profesor de istorie și arheolog. În prezent, decan al Facultății de Teologie, Litere, Istorie și Arte. Deși primul cuvânt al denumirii instituției este Teologie, prof. Constantin Bărbulescu nu este teolog. Dar cunoștințe în domeniu deține destule, poartă dialog cu clericii și le poate înțelege problemele și solicitările. De aici, relația foarte bună pe care o are cu ÎPS Calinic Argeșeanul care, deseori, trece pragul facultății, pentru a se interesa de bunul mers al lucrurilor. În definitiv, se știe, tălmăcit, cuvântul episcop înseamnă „supraveghetor”. Iar arhiereul are grijă și de mica turmă a celor care au ales să petreacă trei ani studiind Teologia, pentru a deveni profesori de religie, a celor de la Artă Sacră, care vor fi pictorii restauratori și conservatori de mâine.
Tinerețe și entuziasm Jovial, deschis spre dialog, mustind de idei noi, unele mai interesante decât altele, prof. conf. univ. dr. Constantin Bărbulescu și-a intrat bine în rolul de decan. Are ceva timp de când ocupă fotoliul iluștrilor predecesori și se descurcă extrem de bine. Recunoaște, însă, că îi este dor de istorie, pasiunea vieții sale. Și de arheologie, de descoperirea vestigiilor de sub valurile de uitare ale pământului. Trecerea de la arheologie, în care a excelat la… hârțogărie nu e ușoară. Dar nu se plânge. Conștient că funcția sa este vremelnică nu și-a propus decât să-și facă datoria cât mai bine. A pornit cu dreptul. Deja, la inițiativa sa, zidurile de pe holul decanatului sunt pline cu picturi semnate de studenții de la Artă Sacră, coordonați de profesorul lor, alt tânăr entuziast, Dorin Grecu. Domnitori, scriitori, sfinți laolaltă, încadrând mozaicul Muceniței Filoteea. O frumusețe de hol, care creează impresia privitorului că se află la o expoziție fastuoasă. Proiectul va continua, ne asigură decanul. Coridoarele instituției sunt multe, lungi, cu pereții albi. Spațiu destul pentru talentul studenților de la Artă Sacră. Al celor din anul II și III sau al celor douăzeci de tineri admiși de curând. Mare privilegiu pentru ei: profesorul I. Darida, cel mai cunoscut pictor restaurator din România, vine special de la București pentru a ține cursuri cu studenții de aici. La fel ca în anii precedenți. Semn al continuității. S-au făcut eforturi și pentru dotarea atelierelor pentru cei care studiază arta. Ei sunt cei care, în viitor, vor salva icoanele și cărțile vechi, frescele bisericilor.
Filologia pe primul loc Iată și alte date interesante, pentru a avea o imagine completă a ceea ce se întâmplă în prezent la Facultatea de Teologie, Litere, Istorie și Arte. Există nouă programe de licență și alte nouă programe de master. Cei mai mulți dintre cei 400 de studenți admiși vara aceasta s-au îndreptat către domeniul filologiei și al limbilor străine, tot aici ființând și Școala Doctorală de Filologie. Cu cei 400 de noi tineri înmatriculați, facultatea numără 900 de studenți, per total. La Teologie au intrat 26, la Artă Sacră – 20 și la Teatru și Artele Spectacolului – zece. Sunt 110 locuri subvenționate pentru studenții de la licență și 75 de locuri subvenționate pentru cei de la master, restul – cu taxă. Taxa nu este cu mult diferită față de anul trecut: 3.400 lei și trebuie achitată în două tranșe. Cazare, pentru cei care doresc, se face în condiții moderne, în căminul din vecinătatea instituției. Inițial, plătesc 200 lei/lună cei care sunt înscriși la locurile cu taxă și 140 lei studenții care beneficiază de subvenție. Nu plătesc cazarea orfanii, asistații sociali și alte categorii defavorizate, ocrotite de lege. A fost deschisă și cantina unde prețurile sunt foarte accesibile. Pentru a-i motiva pe cursanți, se acordă 60 de burse de merit care înseamnă aproximativ 800-900 lei, iar cele sociale sunt cu 200 lei mai mici.
„N-am speranțe!” Pentru amatorii de statistică, facultatea are 75 de cadre didactice titulare plus 20 de profesori asociați, pensionați sau veniți din alte universități sau institute de cercetare. La Actorie, studenții de anul I sunt coordonați de cunoscutul profesor Adrian Titieni. Tot aici, la pregătirea tinerilor contribuie și regizorul Bogdan Cioabă. „Suntem gata pentru a începe în forță noul an univeristar. Avem condiții optime. Studenții să fie sârguincioși și ambițioși. Le urez de pe acum mult succes!”, ne spune, jovial, decanul Constantin Bărbulescu. O provocare: Este posibil ca în viitorul apropiat, peste un an-doi, la Pitești să fie, din nou, pregătiți viitorii preoți? Va renaște Secția Pastorală? Tânărul profesor zâmbeste discret și dă din cap dezaprobator: N-am asemenea speranțe…. E realist.
