Parlamentarul, căzut pe asfalt

Politicienii sunt urâţi de către popor: pentru ce au făcut în folosul lor (prin mijloace ilegale – fapte dovedite) şi pentru ce nu au făcut pentru binele românilor. În acest context, accidentul cumplit suferit de Radu Vasilică a condus la exacerbări paroxistice ale unor persoane care nu au manifestat nici cea mai mică doză de empatie faţă de un om (nu de politician, nu de partid), judecând că asta e pedeapsa pe care o merită. Şi asta îi aşteaptă pe toţi cei care ne fac rău – atrag atenţia unii dintre cei „înrăiţi” pe politicieni. Nu pot să nu constat faptul că este invocată divinitatea şi alte forţe supranaturale într-o dramă unde, dacă scoatem numele din ecuaţie, observăm că e un caz similar cu zecile de accidente care au loc pe şoselele patriei în fiecare zi. Accidente în urma cărora devin invalizi sau îşi pierd viaţa şi oameni obişnuiţi, inclusiv copii despre care chiar nu putem spune că au greşit cu ceva (acolo a cui lucrare e?). Asta o subliniază şi câţiva cititori cu bun-simţ şi spirit civic, pierduţi undeva în marea de comentarii agresive până dincolo de limitele umanităţii.

„Detest această atitudine”

„Ce se întâmplă pe această pagină speram să nu văd niciodată. Detest această atitudine total necreştinească a comentatorilor, dar, dacă mi-aş dori, aş reuşi să înţeleg de ce se întâmplă. Dacă în locul deputatului Radu Vasilică ar fi fost un cetăţean oarecare, cu siguranţă nu am fi avut asemenea comentarii. Dar aici, acum, se vede veninul acumulat de populaţie pe seama politicienilor. Se vede explozia de ură împotriva celor care ne-au făcut viaţa un calvar şi nu mai contează cum se numeşte, dacă a greşit sau nu vreodată faţă de alegătorii «disperaţi de viaţă». Mi-aduc aminte de ţiganul care era pe patul de moarte şi dorea să se facă membru PCR. Întrebat de ce îşi doreşte atât de mult acest lucru, el a răspuns: «Pentru că vreau să moară unul de la ei, nu de la noi». Eu nu vreau să moară nimeni, nici nu pot să concep aşa ceva, dar îmi doresc din suflet ca politicienii să realizeze cum este perceput comportamentul lor în societate. Nu mi se pare deloc mai puţin trist articolul de astăzi al jurnalistului George Olteanu, intitulat «În locul bătrâneţilor liniştite, un coşmar fără de sfârşit», care are motto «Lupta pentru proprietăţi le-a distrus viaţa şi sănătatea»! Citiţi articolul şi vedeţi: pe oamenii ăştia care se chinuie câte 25 de ani cine-i plânge, cine le aude strigătele de disperare? Suferinţa lor, care i-a îmbătrânit prea devreme sau i-a băgat în pământ prea devreme, de ce nu o retează cei care sunt aleşi/plătiţi să facă acest lucru? Atunci când ne vom înţelege mai bine unii pe alţii, ruptura asta mare, va începe să se sudeze. Este tot ce îmi doresc mai mult”, ne-a scris un… Anonim.

În completare, cred că în loc să tăvălim prin noroi un om aflat în mare suferinţă, poate că ar trebui să ne gândim unde am greşit noi de s-a ajuns la asemenea reacţiii. Păi, oameni buni, aleşii ăştia care au eşuat în a aduce bunăstare naţiei sunt fix cei pe care i-aţi votat: direct sau pe listele de partid. Dacă nu avem alţii mai buni, înseamnă că suntem chiar o ţară de hoţi şi oricine ar veni la putere va face totul înspre a-şi umple propriile buzunare. Altfel, socotesc că există oameni competenţi, patrioţi, dar fără curaj şi capacitate decizională. Nu vor să devină marionete într-un sistem corupt şi refuză să se implice politic. Sau nu sunt susţinuţi la vot, cei care îi apreciază fiind prea comozi să se deplaseze la urne. E mai bine să iasă apoi în stradă la mitinguri…

Iată şi un alt comentariu semnat de un anume Vicol.

„Furia îşi arată roadele”

„Faptul că deputatul Vasilică Radu a suferit un accident este regretabil, aşa cum la fel de regretabil este că i-a fost amputat un picior, se luptă pentru viaţa sa şi adună atâtea comentarii negative. Din ce îmi dau eu seama, nici nu contează prea mult pe ce parte a eşichierului politic se află această victimă a furiei cititorilor dv., însă un lucru este straniu şi cumplit de adevărat. Omul strânge ură şi dezgust din partea unor cititori care sunt extrem de educaţi, cu atitudine civică şi cuprinşi de o scârbă la nivelul întregii clase politice. El este doar paratrăsnetul prin care riftul dintre omul obişnuit şi politician a atins această ţară, iar din păcate furia îşi arată roadele în aceste comentarii. Scrieţi că este aparent arogant, discret în activitate, poate mai putin eficient… Atunci ce mai rămâne din acest Vasilică? Cam nimic. O adunătură de carne care nu mai stârneşte niciun fel de simpatie în spaţiul mediatic, privit ca un stârv viu şi sodomizat public pentru fărădelegile clicii căreia îi aparţine. Cumplit deznodământ. În locul lui mi-aş dori să mor şi să fiu îngropat în spatele celui mai umil cimitir al Argeşului, fără cruce şi plâns numai de ruga vântului printre ramurile descărnate de frunze. Câţi ţărani ajunşi la bătrâneţe în pragul sărăciei, trăgând plugul în spatele calului luat cu împrumut, îşi târau oasele pe câmpuri pentru o brumă de agoniseală în timp ce Vasilică stătea pe coarnele motocicletei? De fapt, acest om nu a făcut absolut nimic în afară de a-şi impune aroganţa ostoită cu incompetenţa pe drumurile acestui judeţ. Ca om îi doresc să moară demn arătând clicii ce înseamnă să fii blestemat şi de ultimul copil care linge acadeaua luată cu banii de alocaţie, însă ca politician îi doresc să supravieţuiască şi să spună colegilor cum se vede lumea de la nivelul gleznelor crăpate ale ţăranului şi muncitorului secătuit de impozite şi boală. Din toată povestea asta înţeleg câtă ură adunată în pumnul omului de rând s-a stors printre lacrimi în comentariile acestea. Trebuie să fie o palmă peste ceafa acestui individ pocnit o singură dată de mâinile crăpate ale celor pe care i-a umilit. Voi participa la înmormântarea lui chiar dacă va fi să traiască. Pentru mine astăzi el a murit blestemat şi hulit de cei pe care i-a lăsat să sufere prin trufie. Nu-i doresc un rău mai mare decât ceea ce şi-a făcut singur, însă peste ani, dacă scapă, va putea să se reabiliteze fiind un exemplu viu al blestemelor acestui popor. O lecţie pentru toate lighioanele din Parlament, indiferent de culoarea de hienă pe care o poartă. Să ne rugăm împreună ca următorul politician să ne ofere o clipă de zâmbet şi să ne răzbune prin suferinţa copiilor nemâncaţi în şcoli, fără căldură şi cu părinţi risipiţi prin lume. Să-i dorim lui Vasilică Radu o convalescenţă lungă cât a adunat ţara asta îmbolnăvită de unii ca el”.

„Omenia este apolitică”

PNL Argeş regretă tot ce i s-a întâmplat deputatului PSD Radu Vasilică şi îi urează însănătoşire grabnică. „Omenia şi gândurile bune îndreptate spre semenii noştri care se confruntă cu astfel de probleme nu au legătură cu funcţiile sau cu apartenenţa la vreun partid politic. Pentru că omenia este apolitică. Îi dorim domnului Radu Vasilică şi familiei sale puterea de a trece peste această grea încercare”, anunţă PNL Argeş.

Distribuie pe Facebook