Până acum iarna a fost blândă, spre disperarea celor care-şi pregătiseră săniile şi spre bucuria altora. Cei care zâmbesc în fiecare dimineaţă văzând cerul senin şi soarele strălucitor sunt sărmanii care nu au casă, masă, familie şi se adăpostesc în nopţile friguroase prin parcuri. Iarna viitoare, chiar dacă va fi aspră, vor dormi pe un pat moale, în căldură, graţie unui om providenţial…

Unic în eparhie

Proiectul social-filantropic iniţiat de către preot prof. univ. dr. Ion Popescu, fostul decan al Facultăţii de Teologie din Piteşti, este unic în spaţiul eparhiei Argeşului şi Muscelului. Slujitorul Domnului, încă de pe vremea în care a primit funcţia de paroh al bisericii Sf. Ioan Botezătorul, a făcut un legământ cu sine însuşi, propunându-şi să nu iasă la pensie înainte de a-şi vedea visul împlinit: locuinţe sociale pentru amărâţii Pişteştiului care dorm iarna sub cerul liber, pe băncile parcurilor sau prin scările blocurilor. Ca orice plan, pe hârtie a fost uşor de aşternut, mult mai grea este însă concretizarea sa. Conştient de la bun început că pe drumul înfăptuirii proiectului său va întâmpina multe obstacole, mai cu seamă cele de ordin financiar, parohul Ion Popescu nu a renunţat. Plecând genunchii în faţa icoanei Botezătorului al cărui nume îl şi poartă, părintele, ajutat de ceilalţi vrednici slujitori ai Bisericii Sf. Ioan, a depus eforturi supraomeneşti pentru a demara vastele lucrări. După întocmirea documentaţiei necesare, în vara anului trecut s-a turnat fundaţia viitorului edificiu.

Ajutor de… dincolo de mormânt!

Un ajutor nesperat a primit părintele I. Popescu din partea fostului paroh, vrednicul de pomenire Marin Drăguşin! Metaforic vorbind, acesta, de dincolo de mormântul în care a fost aşezat în urmă cu câţiva ani, este întâiul susţinător al îndrăzneţelor proiecte sociale. În casa regretatului părinte M. Drăguşin a fost amenajat centrul filantropic „Ghenadie Arhiereul” unde zilnic vin şi primesc mâncare caldă 15 persoane. În noiembrie 2017, tot parohul Ion Popescu iniţia acest program, singular în spaţiul argeşean. Cele 15 persoane, se-nţelege, fiecare în parte cazuri sociale, atent selectate, primesc hrană caldă adusă în sistem catering de la un restaurant. În acest fel se împlineşte un vis de odinioară al părintelui Marin Drăguşin care voia să construiască pe o proprietate a sa din mediul rural un azil şi o cantină socială. Nu a primit binecuvântarea pentru proeiectul său şi bietul preot şi-a dat obştescul sfârşit cu inima plină de amărăciune din cauza eşecului. Actualul paroh, I. Popescu a preluat „ştafeta” şi iată, într-o altă formă, duce mai departe intenţiile cele bune ale predecesorului său. De altfel chiar şi locuinţele sociale care urmează a fi construite nu ar fi fost posibile fără terenul aferent casei părintelui M. Drăguşin de pe b-dul Republicii, în vecinătatea Bisericii Sf. Ioan.

„Bănuţul văduvei”

După amenajarea fundaţiei, urmează începerea construcţiei propriu-zise, a zidurilor. O parte din materiale a fost deja achiziţionată şi urmează ca firma de construcţie angajată să demareze lucrările. Tot ce s-a făcut până acum s-a reuşit cu ajutorul donaţiilor din partea oamenilor inimoşi, a unor mici firme, dar mai ales cu „bănuţul văduvei” care se adună după fiecare slujbă, la biserica Sf. Ioan. Este lesne de imaginat că o astfel de construcţie implică eforturi financiare consistente. Conform proiectului, vor fi ridicate o capelă mortuară, atât de necesară în această parte a oraşului, şi câteva locuinţe sociale. Ele nu pot fi atribuite oamenilor care nu deţin o casă, aşa cum greşit au înţeles unii care şi-au imaginat că parohia Sf. Ioan va atribui locuinţe sociale în locul Primăriei care are această obligaţie. „Sistemul” gândit de părintele Ion Popescu va fi altul: mai ales în sezonul rece, acei oameni „ai străzii”, după cum li se spune, în special bătrâni neputincioşi care dorm sub cerul liber, vor fi găzduiţi o perioadă de timp în aceste locuinţe.

Nimeni nu devine proprietar!

Vor fi spaţii separate pentru bărbaţi şi femei, iar condiţiile optime: grupuri sanitare, baie, căldură etc. Vor primi şi hrană caldă, alăturându-se persoanelor care primesc şi în prezent mâncare. Niciun „locatar” al unei camere de acest fel nu poate deveni proprietar, ci va beneficia de ea pentru o perioadă determinată de timp. La primăvară vor demara lucrările, însă finalizarea lor depinde de fondurile pe care parohia le are la dispoziţie. Ideal ar fi, după cum îşi doresc şi preoţii parohiei Sf. Ioan, ca odată cu venirea iernii viitoare, locuinţele să fie gata, cu toate dotările interioare în funcţiune. Ce fericiţi ar fi cei câţiva vârstnici care-şi fac veacul prin parcurile urbei şi pe care preoţii îi au în vedere! Parohul Ion Popescu nădăjduieşte că, dacă Dumnezeu l-a ajutat până acum, nu-l va lăsa la jumătatea drumului. Pentru ca inaugurarea locuinţelor să aibă loc la 1 decembrie 2020, dincolo de ajutorul divin, fiecare dintre noi putem contribui după puterea materială şi bunătatea inimii, măcar cu un sac de ciment sau o… cărămidă.

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio