Privite într-un album cultural, casele-monument din Piteşti sunt o splendoare. Fără doar şi poate, dacă ar fi fost conservate şi reabilitate corespunzător de-a lungul anilor, astăzi ar fi reprezentat puncte de atracţie pentru turişti şi nu numai. Din păcate, fotografiile surprinse în ultimele zile ne dezvăluie o realitate cruntă: majoritatea clădirilor se află într-o stare deplorabilă, căci oamenii care au intrat în posesia lor după retrocedări s-au dovedit a fi neputincioşi sau pur şi simplu lipsiţi de inspiraţie şi bun-gust.
Magazine de scule şi sedii de partid
Astfel, strada sf. Vineri, una recunoscută pentru numeroasele case-monument care se află amplasate de-o parte şi de alta (spre exemplu, Casa Dogaru sau Hanul Gabroveni), a ajuns doar un loc pe unde trecătorii păşesc agale către parcul Ştrand, fără să aibă ce remarca. Nu putem decât să le dăm dreptate. Unele clădiri monument au ajuns, în cel mai bun caz, magazine de scule electrice sau sedii de partid cu bannere mari lipite pe geamuri. Altele au fost lăsate în paragină şi intrările au fost blocate de garduri metalice sau de pancarde pe care scrie „nu parcaţi, garaj”. Culmea, aşa-zisul garaj este amplasat la intrarea în clădire şi sfidează orice logică. Cel mai probabil, proprietarul a vrut de fapt să-şi asigure un loc de parcare pe sau lângă trotuarul din proximitate. Sunt şi case care ajunseseră la un moment dat magazine de mobilă, însă au dat faliment, iar acum au ajuns practic abandonate.
Sub semnul neputinţei
Sigur că unele case, deşi sunt teoretic ocupate, arată într-un hal fără de hal. Un bun exemplu în acest sens este Casa Aron Bălulescu, sediu al Uniunii Artiştilor Plastici. Aici, dacă vrei să citeşti descrierea inscripţionată pe plachetă, rişti să te trezeşti cu o bucată de tencuială în cap. Bine măcar că zona este semnalizată în acest sens.
Batjocoră
Referindu-ne la case ceva mai ferite de ochii lumii, pe Armand Călinescu, dincolo de un gard metalic şi o grădină generoasă, putem „admira” un monument reabilitat cu termopane. Şi geamurile, şi uşa de la intrare au primit un astfel de „tratament” modern, dar care demontează complet stilul arhitectural, transformându-l într-o casă oarecare locuită de un oarecine.
De departe însă, cea mai mare batjocoră e fix în centrul Piteştiului, peste drum de Galeria de Artă. Acolo, o casă monument (fost sediu de partid al PDL) a ajuns cuib de şobolani şi boschetari. Faţada arată jalnic şi există pericolul ca oricând să se desprindă bucăţi de tencuială sau cărămidă. Tinerii fac abstracţie de risc şi, în miezul zilei, stau la ţigară minute în şir pe treptele clădirii. Ce or fi găsit interesant acolo este greu chiar şi de imaginat. Poate faptul că sunt oarecum feriţi de ochii trecătorilor printre care ar putea fi mami sau tati.
De asemenea, în zona Popa Şapcă se află Casa Vrăneanţu care a ajuns într-un hal fără de hal.
Afaceri
În alte zone din Piteşti, în centru sau prin cartiere, găsim câteva exemple de imobile bine întreţinute, dar care au ajuns librării-ceainării sau restaurante (pe strada Crinului, pe blvd. Brătianu ş.a.m.d.). Afacerile merg bine, aşa încât patronii îşi permit să întreţină bine clădirile, făcându-le atractive pentru cetăţenii sau turiştii care vor să stea la taifas în spaţii încărcate de istorie.
Ne-ar fi plăcut să ne apropiem măcar puţin de ceea ce vedem în oraşele remarcabile din Europa: Amsterdam, Barcelona, Paris ş.a.m.d. Sigur că e de prisos comparaţia, e exagerată. Câtă vreme Piteştiul nu intră în categoria oraşelor turistice este aproape imposibil să atragi oameni din afară care să viziteze case ce şi-au conservat arhitectura originală din secolele trecute. Poate tocmai de aceea proprietarii au preferat să le lase de izbelişte ori, ca un exemplu să spunem pozitiv, să facă afaceri transformându-le în localuri. Prin urmare, dacă vreţi totuşi să vă formaţi o părere despre casele-monument cu care ne-am fi putut lăuda, răsfoiţi Catalogul Monumentelor Istorice din Judeţul Argeş, unde puteţi admira peste 1.000 de monumente. Referindu-ne la Piteşti, veţi găsi peste 70.
George OLTEANU