Casa care ar putea îmbogăți Piteștiul, lăsată să “moară” într-un ocean al neputinței.
Despre clădirile cu valoare de patrimoniu care ar putea îmbogăți estetic și cultural municipiul Pitești, transformându-l într-o mare atracție turistică, am scris în repetate rânduri. Am dat și câteva exemple pozitive, dar cele mai multe despre care am scris fac parte dintr-un ocean al neputinței, cu numeroase “insule pustii” – imobile aflate în paragină sau a căror transformare s-a realizat fără să se țină cont de arhitectura originală. Per ansamblu, un talmeș balmeș.
Casa Aron Băiulescu, situată în zona Târgul din Vale, este reprezentativă pentru eșecul colectiv “explicabil” prin prisma costurilor ridicate cu reparațiile și intreținerea lor, așa cum spunea la un moment dat chiar proprietarul unui asemenea imobil.
Casa Aron Băiulescu, ca și altele, a devenit o clădire pericol public, de pe care cade tencuiala.
Arhitectura sa deosebită cu fațada bogat decorată, realizată în stil eclectic la anul 1875, a fost restaurată ultima dată în anul 1983, când a devenit sediul filialei Argeș a Uniunii Artiștilor Plastici din România.
La început a fost locuința lui Aron Băiulescu, mare proprietar urban și rural, comerciant de cherestea. Instaurarea comunismului a marcat trecerea acesteia în proprietate a statului, fiind naționalizată în anul 1950. După care a avut diverse “funcțiuni”.
Imobilul a revenit în atenția publică odată cu degradarea sa, ziarul “Argeșul” trăgând semnale de alarmă în repetate rânduri, în ideea că se vor face demersuri pentru restaurare.
Din păcate, ceea ce vedem astăzi e mai rău decât ce era anul trecut și mult mai rău decât acum 10 ani. Să ne mai facem speranțe?
