Aidoma multor asemeni din Vest, Dan Ioan Panțoiu s-a apucat de… romane. Printre dosare și-nfățișări la instanțe a iscat o poveste. Departe de ele nebănuit. Realități și ficțiune, într-un tom publicat pân` la urmă la RAO. Cu ”aventuri captivante” în el. Dintr-un veac învecinat, tulbure și frământat. Întâmplări polițiste, peripeții, spionaj. Locuri, fapte, adrenalină. Reflecții, întrebări, ipoteze. Sentimente, resentimente, rememorări. Ingrediente suficiente ca să creeze o carte* ispititoare. Și surprinzătoare, deopotrivă. Despre un român c-un destin sucit, ajuns, vrând-nevrând, asasin plătit…
Pe nerăsuflate am cetit-o toată, împins de la spate de două motive: cunosc autoru`, da` și editura. Numeroase titluri, de ea publicate, m-au ținut în priză, noapte după noapte. Așa că Panțoiu, curiozitatea iute mi-a stârnit. Ce am constatat și am rezumat?Scrie cinematografic și echilibrat. Secvențial, nuanțat. Subtilitatea psihologică îmblânzind intriga seacă binevenit. Colorând-o potrivit și atractivă făcând-o vădit. Iar ușa misterului lăsând-o deschisă pentr-o continuare. Sugerată justificat concitadinului nostru cutezător. Fiindcă nu-i simplu să compui credibil în genul acest`. Și s-apari alături de-ai săi corifei. N-o fi, deocamdată, chiar egal cu ei, da` promițător, nu mă îndoiesc. Sper să nu renunțe și să ne anunțe alte noutăți. Ficționalul e nelimitat și primește-n arealu-i orice condei înzestrat. Dan Ioan îl deține, totul e să-l întrebuințeze cu spor și în viitor. ”Mercenarul întunericului” poate fi un început. Ce, după un timp, să țină de trecut. Și-un alt manuscris, mai ingenios, să-i aducă bani și mai copios. Știe multe piteșteanu` și are ce spune nu doar fabulând. Pe bune!
Adrian SIMEANU
* Dan Ioan Panțoiu, Mercenarul întunericului, Ed. RAO, 2017