…Sper ca titlul să nu inducă în eroare „cititorul” grăbit, care „fură” dintr-o privire sumarul unui ziar aşezat ordonat pe tarabă, în drumul său spre serviciu sau la piaţă.
Eram în centrul oraşului când dintr-un grup de cinci-şase copii, sub 12 ani, s-au desprins două fete care s-au oprit la un chioşc să cumpere o revistă. Direcţia de deplasare mi-a permis să constat că era o revistă de modă. Curiozitatea fetelor s-a manifestat imediat, acestea răsfoind revista în timp ce băieţii le aşteptau. La un moment dat, unul dintre puşti şi-a îndemnat colegii: „Hai, bă, să mergem, că astea citesc pe stradă ca pensionarii”. Şi s-au îndepărtat de zona în care mă aflam. Urmărindu-le gesturile şi limbajul, am certitudinea că ei nu citesc nici acasă ca… elevii. Şi atunci de unde noţiuni de geografie, istorie, deprinderi şi automatisme de… bun-simţ? De unde sentimente de patriotism, de respect, de interpretare corectă a realităţii?
Urmărind cu interes „războiul” pensiilor speciale, am fost încercat de un sentiment de dezamăgire, mi-am pierdut optimismul şi speranţa că în această ţară lucrurile se vor mai aşeza! Nu a apărut cardul care „colectează” pe baza unui cip sentimentele şi trăirile de la inimă, „încărcându-l” cu patriotism raportat doar la grade şi funcţii. Ştiam că a fost desfiinţată „trupa”, dar nu aveam cunoştinţă de armata de generali care „obosesc” în jurul vârstei de 40 de ani fiind trecuţi „la vatră”, statul având grijă de cardul lor, virându-li-se lunar sume comparabile cu reabilitarea străzii pe care locuiesc. Aceşti „tineri pensionari” care îşi fac simţită prezenţa ori de câte ori guvernul abordează tema „pensii speciale” nu au nimic în comun cu patriotismul, sentiment care rămâne încă o preocupare din ce mai tristă doar a „cititorilor de ziar pe stradă”, a căror pensie este invers proporţională cu patriotismul raportat la generalii „confecţionaţi” la comandă!
Trăim într-o societate bolnavă, în care nici cardul (de sănătate, normal) nu ne mai ajută.
Prof. Dumitru ANA
