O poveste spune că a fost odată într-un spital un bătrân bolnav. Bătrânul i-a spus nevestei sale cu care împărţise viaţa de foarte mulţi ani: „Ai fost lângă mine în toate momentele noastre grele – când mi-am pierdut slujba, când am avut accidentul de maşină, când au plecat copiii, când m-am îmbolnăvit. Pleacă, îmi aduci ghinion!”. Desigur, bătrânul a făcut o eroare de logică. Soţia i-a fost alături şi în momentele bune. În mod similar se întâmplă şi în viaţa noastră politică. Precum bătrânul din poveste a procedat şi Călin Popescu Tăriceanu când şi-a dat demisia din fruntea Senatului, spunând că a fost alături de PSD în toate momentele grele, fără a aminti însă de avantajele personale obţinute de pe urma alianţei cu social-democraţii.
Un alt politician care chiar exagerează cu acest discurs ilogic este Klaus Iohannis, încercând să pună pe seama social-democraţilor tot ce e negativ în societatea noastră, inclusiv tragedia de la Caracal, în timp ce el însuşi face parte din guvernarea ţării. Acest „preşedinte si-laa-bă” este un subiect tot mai bun de studiu pentru studenţii de la sociologie şi psihologie. Acest om are nişte manifestări semipatologice. Klaus Iohannis ar putea fi orice, dar nu preşedintele României. El este ferm convins că infatuarea sa ne ţine de foame. La fel se întâmplă şi cu unii analişti politici care sunt oameni de serviciu ai unui partid sau ai altuia. Ei aduc argumente exclusiv pozitive pentru partidele pe care le servesc şi informaţii exclusiv negative pentru partidele adversare. Se elimină astfel cu bună ştiinţă, dintr-odată, celelalte elemente care intră într-un raţionament logic complet.
Pe de altă parte, îi apreciez foarte mult pe bărbaţii care îşi întreţin familiile cu leafa lunară, ce nu trece niciodată peste câteva mii de lei. Este vorba de acei bărbaţi care nu au decât cunoştinţele dobândite în liceu sau în clasele gimnaziale şi care sunt totuşi nişte oameni înţelepţi şi cu idei dintre cele mai serioase. Sunt oameni care se bucură de confortul elementar al familiei. Dar nu pot să-i înţeleg pe cei de genul lui Tăriceanu, care şi-a schimbat soţiile precum cravatele şi care demonstrează că şi în politică se manifestă ca un aventurier. Astfel de bărbaţi s-au plasat în structurile cele mai importante ale statului şi au puterea de a-l conduce pe omul onest spre ziua de mâine. Realismul politic al lui Călin Popescu Tăriceanu este perceput de opinia publică mai degrabă ca o trădare, în timp ce el crede că a făcut bine că s-a despărţit de PSD. Sigur, ştim prea bine ce putem face, dar până când nu vom afla ce nu putem face, nu vom realiza nimic important în viaţă. Şi, presupunând că politicienii ştiu ce nu pot face, ei ar trebui să se apropie mai mult de oameni, şi nu de interese personale, să aibă convingeri serioase şi să nu fie încremeniţi în proiectele lor politice de conjunctură. Partidul care îşi va ascunde interesul particular sub vălul interesului general va câştiga alegerile.
Pe de altă parte, unii iubitori ai condeiului susţin că ne naştem cu caracter. Ce bine ar fi! Şi aceşti oameni au pretenţii, sunt autori de cărţi.
Păi, dacă ar fi aşa, atunci cu un simplu altoi am rezolva problema, ca la măr sau păr. Or, caracterul nostru e unul care se formează, e o consecinţă a educaţiei. Şi aici apare un paradox: într-o ţară în care toată lumea fuge de munca fizică şi se înghesuie în şcoli, avem totuşi atât de multe caractere proaste. Dacă am explica acest paradox, atunci el nu ar mai fi ceea ce este. Şi totuşi, aceste şcoli sunt ale Ecaterinei Andronescu, adică un fel de societăţi comerciale. Am citit recent în presă că absolvenţii de gimnaziu nu sunt de acord să fie repartizaţi obligatoriu în şcolile profesionale dacă nu obţin cel puţin media 5 la evaluarea naţională. Sigur, e o tendinţă legitimă şi îmbucurătoare din punct de vedere teoretic, însă nu ştiu cât de practică este. Nu cumva se pierde timpul şi se cheltuiesc banii părinţilor degeaba? Drept care, caracterul nostru este supus unor transformări permanente, se îndreaptă sau se înrăutăţeşte, are urcări sau scăderi zilnice. Un individ poate deveni nesuferit în societate dacă nu dovedeşte o anumită înfrânare. Iar dacă Tăriceanu este lipsit de modestie, Mircea Diaconu este lipsit de politeţe. Acesta din urmă chiar abuzează de pe urma imaginii lui de fost actor. Iată de ce eu cred că lipsa de respect pentru semeni se poate manifesta nu numai printr-o îmbrăcăminte neglijentă, ci şi printr-un abuz de a părea că eşti altceva decât în realitate, doar vorbim de actori politici, şi nu numai.
18 Comentarii
Boni
Temperamentul și anumite abilități (însă și unele boli) se pot transmite genetic într-o proporție mai mare sau mai mică. Dar, până și Gâgă știe: caracterul se formează! Despre robotul fătălău, am tot zis. Despre Mircea Diaconu, vorba cântecului: ,,Lasați-l dracu, e-un actor!”
Anonim
Nu-mi amintesc cine a spus ca avem politicieni, dar nu avem caractere.
Anonim
Când cineva se apucă să bârfească explicit/”cu subiect & predicat”…tocmai despre colțul „ocult” al patrulaterului gasornierei… „matriceale” a personaltității sale (unde doseşte în dezordine/”claie peste grămadă”(!), de ochiul viclean al iubitei/iubitului – care „e…sosit într-un minut”(!) – dar şi de propriul „ochi…critic”…”desuurile”/izmene izinite, ciorapi obosiți, chiloți rufoşi de atâta frecat de cur/sul… CARACTERULUI omului) ,… poți fi sigur că în spatele măştii de „Satir al lui Dionys” e ACTORUL- coreg Gh. Savu , într-o …”altă fugă” , improvizat@… în jurul ALTARULUI-subiect de… „editorial”! ….În această Tragedia greacă” (antică) , Savu joacă, când rolul de COR… pe „orkestra”, când rolurile actorului cu mască din fața/de pe „skene”/scenă şi care vrea să primească Premiu…”Coroana de iederă” & mulți *€ utili !…N.B. ■ Comentariu
INTERZIS celor fără caracter !
Remus c
Încă un articol care merita citit de cel putin trei ori !!!! Felicitări, stimate ziarist !!!
Anonim
Eu propun sa îl citim in fiecare duminica, la masa de prânz, cu familia! Călduroase felicitări mult stimate OM DE LITERE! Sunteți cel mai bun din redacție!
Boni
Printre cei mai buni, într-adevăr!
Anonim
Lasă miștocăreala că nu te prinde. Ești varză!
Anonim
Un articol care mi-a mers la inima!
Anonim
Pentru asa iubitori de glume…proaste/”bancuri cazone”, degustători…de bere „Noroc”-la bidoane de 2,5 L – si consumatori de…varză „unsuroasă”/ bine „călită” scrie si „majurul” (r) Gh. Savu ravaşele lui răsuflate-bisăptămânale ! …”Să fie …primit” în „Uniunea S.”, filiala loco !
marin
In viața nostră la fel ca în politică: o zi ușoară, una grea …. viața merge înainte! Păcat că nu înțelegem, că în viață pierdem ani și în fața morții cerșim câteva clipe!
Anonim
Autorul şi-a angajat deja şi…bocitoare !
Anonim
Nimic nu devine obişnuință…plăcută vederii …oricărei „Doamne”, fără exerciții (de INSTRUCȚIE !) … de loc plăcute, pt. trup/ă, ba , dimpotrivă ! „Pasul de defilare”, atât de măgulitor pt. „Vanitate”(!) se exersa/repeta, pe timpuri, pe strada…EXERCIȚIU !…Acum, nici pe STRADA MARE, deşi e plină de… militari, dar în Rezervă sau „Retragere” (R/r) ! PENSIONARI, de !…
Anonim
Nene, ești foarte ,,vechi” dacă știi despre exercițiile (presupun militare) de pe strada Exercițiu. Mai zi-ne!
Anonim
„N-ați vrea să păşiți mai apăsat”?!…Cu cântec, înainte,…Marş !
Anonim
Sublim! Mulțumim!
Anonim
„O vorbă de spirit face cât o revelație”scria Emil Cioran „Despre Franța”, dar bietul filosof „trăirist”, după ce te-a cunoscut (şi pe tine!) şi-a schimbat IDEEA de… „femeie” şi de „Pe culmile disperării” a început să scrie…”Exerciții de admirație”!…Dar, „i-a trecut”…cam repede !
Anonim
„O vorbă de spirit face cât o revelație”scria Emil Cioran „Despre Franța”, dar bietul filosof „trăirist”, după ce te-a cunoscut (şi pe tine!) şi-a schimbat IDEEA de… „femeie” şi de …”Pe culmile disperării” a început să scrie…”Exerciții de admirație”!…Dar, „i-a trecut”…destul de repede !
Anonim
Un articol excelent!