Mijlocaş de bandă pur-sânge, Valentin Coşereanu, căpitanul echipei CS Mioveni, are peste 50 de meciuri în Liga I, iar la nivelul Ligii a II-a peste 100 de partide. Născut acum 29 de ani, fotbalistul galben-verzilor este unul dintre jucătorii cu experienţă de Liga 1 ai echipei CS Mioveni, formaţie situată pe locul secund în eşalonul al doilea, loc de promovare. În această perioadă critică, fotbalistul se pregăteşte zilnic de unul singur, menţinându-se în formă pentru când se va relua campionatul. Fire ceva mai retrasă, Valentin Coşereanu n-a prea fost niciodată un răsfăţat al presei. L-am provocat la un dialog despre fotbal şi nu numai. Veţi descoperi, în rândurile de mai jos, un tip modest, harnic, serios, dedicat meseriei sale de fotbalist profesionist, cu o viziunea asupra vieţii destul de sănătoasă, de la care mulţi dintre noi avem ce învăţa.
„Fac exerciţii de forţă„
* Este o perioadă tristă în România. Din păcate, şi sportul suferă enorm din cauza pandemiei. Cum te descurci şi cât crezi că va mai dura situaţia?
*** Stau acasă şi îmi ocup timpul cu diverse lucruri. Mă antrenez, mă odihnesc. Lumea trebuie să stea în casă, ca să trecem cu bine peste aceste momente. Am observat că foarte mulţi nu respectă restricţiile impuse de autorităţi, de afară vin tot mai mulţi români, este foarte greu… Nu ştiu cât va mai dura, dar sper să se termine repede. Vreu să revin la antrenament. Locuiesc la casă şi mă pot antrena, fac exerciţii de forţă, încerc să-mi menţin condiţia fizică şi sper să reuşesc.
* În ce formulă crezi că se va relua campionatul?
*** Sperăm să jucăm până la final şi să promovăm în Liga 1. Aşa că ar fi frumos să se reia şi să se joace. Sub ce formă, vor stabili cei în măsură. Ştiu că sunt discuţii acum şi se iau în calcul mai multe variante. Noi suntem pe locul secund şi am ajuns aici datorită muncii noastre. Mai întâi trebuie să înceapă pregătirile, nu poţi intra să joci direct un meci oficial. Va fi o degringoladă… Încetul cu încetul trebuie să revenim şi să pornim în forţă pentru a ne îndeplini obiectivul. Cred că se va continua în sistem cu play-off şi play-out. Se pierde mult timp acum şi mai sunt multe etape de jucat.
* În acest moment, dacă se reia campionatul, CS Mioveni şi FC Argeș au şanse la promovare. Care crezi că va reuşi să revină în Liga 1?
*** Vă daţi seama că mi-aş dori să promovăm noi, dar clasamentul este foarte strâns şi se poate schimba de la etapă la etapă. Nu poţi ghici ce se întâmplă, totul este imprevizibil. Vedem la sfârşit ce se va întâmpla. Sunt multe echipe cu şanse la promovare. Cert este ca UTA este principala favorită la promovare, iar pentru locurile doi şi trei se vor bate mai multe echipe. Sezonul va fi echilibrat, multe formaţii vor să înceapă în forţă şi nu putem anticipa nimic.
„Un copil este o minune”
* Vali, ştiu că vei deveni tată pentru prima dată. Cum te-a schimbat vestea pe care ţi-a dat-o Irina, logodnica ta?
*** Atât eu, cât şi Irina, logodnica mea, ne doream un copil, iar vestea m-a făcut să plâng de fericire. A fost cel mai frumos moment din viaţa mea. Am aflat că vom avea o fetiţă, iar senzaţia a fost de nedescris. Un copil este o minune, te face să devii mai responsabil şi să conştientizezi că trebuie să munceşti mult mai mult pentru a-i oferi totul. Cred că voi fi un tată bun, îmi voi răsfăţa fiica, dar nu foarte mult. Părinţii au obligaţia de a le arăta copiilor ce-i bine şi ce-i rău. Îmi voi învăţa fiica să fie o persoană sinceră, să muncească pentru visurile ei şi să nu se dea bătută niciodată. Nimic nu e imposibil, prin voinţă şi credinţă realizezi ceea ce-ţi propui.
„Am avut forţa şi puterea să revin”
* Vorbeşte-mi puţin despre copilăria ta şi despre primii paşi în fotbal.
*** Am început fotbalul la 10 ani, în urma unei selecţii care s-a organizat la şcoala mea. Am fost ales şi de atunci am început să fac antrenamente. Aşa a început cariera mea de fotbalist. Îmi plăcea mult fotbalul şi am ştiut că aceasta va fi meseria mea. Părinţii m-au sprijinit de la început, mergeau cu mine în deplasare când eram copil. Am reuşit să merg în paralel şi cu şcoala, iar acest lucru i-a bucurat pe părinţii mei. Mi-a plăcut să învăţ, nu am fugit de carte. Consider că şcoala are un rol esenţial pentru fiecare dintre noi, este frustrant să mergi într-un loc şi să constaţi că nu poţi să descifrezi ceea ce spun alţii. Trebuie să cunoşti câte puţin din toate, toată viaţa acumulăm cunoştinţe, nimeni nu le ştie pe toate. De asemenea, părinţii m-au învăţat că modestia şi caracterul frumos sunt cărţile de vizită ale unui om. Nu am fost un copil cu probleme comportamentale, erau un puşti serios şi cuminte. Am făcut şi eu boacăne, ca orice copil, dar nu foarte grave.
* Cel mai trist moment din viaţă când l-ai trăit?
*** Jucam la Gaz Metan Mediaş şi mi-am rupt piciorul. Nu ştiam ce se va întâmpla, mă întrebam dacă voi putea să mai joc. Nu mai trecusem prin aşa ceva. Mi-am făcut tot felul de gânduri, dar cu ajutorul doctorilor şi al lui Dumnezeu am reuşit să trec cu bine peste acea perioadă şi totul a fost în regulă. Am avut forţa şi puterea să revin. Cred că acesta este unul dintre secretele reuşitei în viaţă. Să nu te laşi doborât de nimic, să lupţi până la capăt. Iar la final, chiar dacă eşti înfrânt, să ştii că ai făcut tot ce a depins de tine, să nu ai remuşcări.
D.N.
