În anii 60, student fiind, iar mai apoi spre finalul anilor 70, când m-am specializat în dermatologie, am avut şansa ca, în marile clinici bucureştene, să prind în activitate somităţi ale învăţământului medical românesc. Cu siguranţă le datorez, în bună măsură, faptul că de câteva decenii profesez în prima ligă a sistemului medical mioritic.
Eram în anul III când, la un curs, un profespr ne-a spus, textual: „De acum şi până la finalul carierei voastre să nu uitaţi un lucru: din corpul omului doar unghiile şi părul nu fac forme de cancer”.
Pentru că m-a pasionat domeniul, de-a lungul anilor, fără să-mi depăşeşsc competenţele, am tratat mii de bolnavi care s-au prezentat la noi cu o mare varietate de tumori cutanate.
Procentajul de vindecare a fost de peste 80%. Aşa se întâmplă întotdeauna când tratamentul se începe la timp şi profesionist.
Să vedem ce este canceroaica. De mai mule ori i-am auzit pe cei din mediul rural spunându-ne: „Mi-a crescut pe faţă o cârnătaie. Lumea zice că ar fi cancer. Asta e! Ce-o vrea Domnul! Să fie şi cancer, dar să nu fie canceroaică!”
În folclorul medical din lumea satelor româneşti, canceroaica este partea femeiască a cancerului. Ea se poate împuia, ducând la distanţă, în tot corpul, celule maligne, ce produc metasaze, care de multe ori duc la decesul bolnavilor. Pentru a le proteja spaima inerentă la auzul cuvântului cancer, obişnuiesc ca adevărul să-l spun numai aparţinătorilor.
