Afecţiune malignă ce reprezintă a doua cauză de deces în lume, după cancerul pulmonar, este de trei ori mai frecvent la populaţia cu standard socio-economic scăzut şi are o incidenţă în creştere.
Factorii incriminaţi în etiopatogenia cancerului gastric (CG) ar fi:
– Alimentaţia: alimentele conservate prin uscare, fum şi sărate excesiv, precum şi creşterea concentraţiei de nitraţi (conserve, ape de izvor din majoritatea zonelor ţării);
– Helicobacter pylori – încadrat de OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) drept cancerigen de ordinul 1. Persistenţa infecţiei cronice cu HP intervine patogenetic în 40-60% din totalul cancerelor gastrice, prin inducerea gastritei atrofice;
– Istoricul familial pozitiv creşte riscul de CG de trei ori. Prezenţa grupului sanguin A II creşte riscul de CG cu 20%;
– Afecţiuni cu risc crescut de CG: gastrita cronică atrofică, stomacul operat (Cc de bont gastric apare după 15-20 de ani de la operaţie), Anemia Biermer, polipii gastrici etc.
După gradul de invazie în peretele gastric, CG se împarte în:
– CG precoce – cu invadarea numai a stratului mucos; este superficial, de mici dimensiuni (1-2 cm diametru) şi cu simptomatologie redusă. Diagnosticul este endoscopic şi are o rată de creştere tumorală variabilă uneori de până la 8 ani de la debut;
– CG avansat – este cel care depăşeşte mucoasa, penetrează stratul muscular şi ajunge la seroasă, prinzând tot peretele stomacului. Se asociază cu metastaze în peste 50% din cazuri, este localizat în porţiunea orizontală a stomacului şi ajunge la dimensiuni ≥ 6 cm diametru.
Manifestările clinice ale CG sunt variabile, de tip dispeptic. Forma precoce este de multe ori fără simptome şi este rar descoperit, acolo unde se practică screeningul de masă (Japonia, SUA, Canada). Suspiciunea afecţiunii este la orice pacient în vârstă de peste 40 de ani, care acuză dureri epigastrice persistente, neinfluenţate de mese, asociind greţuri, vărsături şi scăderea apetitului. Nu răspunde la medicaţia antiacidă, ca ulcerul gastric. Deseori apare saţietatea precoce şi anorexia electivă faţă de carne. Pacientul cu astfel de acuze care se prezintă la medic este sigur diagnosticat după examen endoscopic gastric completat cu biopsia din marginile ulceraţiei, supusă examenului histopatologic. La cazurile care nu solicită prea curând medicul, crezându-se că au un ulcer gastric banal, tratat cu medicaţie antiulceroasă, pot apărea în timp metastaze ganglionare supraclaviculare stângi sau în axila stângă.
Semnele generale nespecifice sunt cele care aduc pacientul la medic: scăderea apetitului, până la pierderea lui totală (anorexia), simptom comun în CG avansat, pierderea involuntară în greutate, de până la 8-10 kg în câteva luni. Anemia vine şi ea, din cauze multiple: hemoragii digestive cronice (cele sub 80 ml în 24 de ore nu se obiectivează macroscopic), metastazele CG pot produce hemoliză sau pot invada măduva osoasă hematogenă. Ulcerul gastric cu dimensiuni ce depăşesc 5-6 cm diametru, care nu se vindecă după un tratament de două luni, este de fapt un cancer gastric, nediagnosticat precoce. Nu există ulcer gastric cronic, aşa cum mai diagnostighează unii colegi.
De luat aminte este că pacientul de peste 40 de ani, cu acuze dureros-dispeptice, care adună unul sau mai mulţi factori de risc carcinogen, trebuie investigat minuţios de la prima prezentare la medic. Endoscopia gastrică este obligatorie şi „idealul obligatoriu” ar fi ca la toate ulceraţiile gastrice, indiferent de mărime, să se „ciupească” din marginile craterului ulceros material pentru examenul histopatologic. Ideal ar fi ca cercetarea sistematică (screening) prin endoscopie gastrică la populaţia de peste 40 de ani să se practice şi la noi, pentru început măcar la populaţia asimptomatică adunând unul sau mai mulţi factori de risc pentru CG.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
P.S. Viaţa ne este înseninată de lumina înţelegerii.
