Este cea mai frecventă tumoră bronhopulmonară, cel mai frecvent cancer la bărbaţi şi al treilea ca frecvenţă la femei după cel de sân şi cel uterin. CBP este o tumoră de gravitate extremă: semnele clasice apar tardiv după debutul său de la nivelul epiteliului bronşic şi la depistarea mai puţin de 1/3 din cazuri sunt într-o fază terapeutică utilă.
Factorii etiologici bine definiţi sunt:
– Fumatul – principala cauză dovedită, are un risc carcinogen corelat cu doza cumulată de ţigarete consumate. Una din şapte persoane care fumează peste două pachete pe zi va face CBP la peste 10 ani vechime în viciu.
– Factorii profesionali: expunerea prelungită la azbest (după 10-15 ani de expunere), radiaţiile radioactive (după o perioadă de aproximativ 15 ani), alţi poluanţi industriali (beriliu, crom, nichel etc., mai ales asociaţi cu fumatul).
– Poluarea atmosferică: hidrocarburile aromatice rezultate din arderile incomplete ale carburanţilor.
– Factorii de teren: leziunile pulmonare preexistente, cu sechele („cancer pe cicatrice”, sau fibrozele pulmonare).
După locul de debut al tumorii, CBP se clasifică în:
– CBP cu debut central – cel mai frecvent pe o bronhie mare dezvoltând o masă neoplazică friabilă, care poate sângera sau obstrucţiona lumenul bronşic. Se poate descoperi prin bronhoscopie.
– CBP cu debut periferic – în plin parenchim pulmonar, depistat deseori întâmplător prin examen radiologic, formă pretabilă la excizia chirurgicală precoce.
Manifestările clinice de CBP sunt de o mare diversitate, în raport cu forma anatomo-clinică şi tipul structural (histologic). În momentul apariţiei lor, ele sunt: pulmonare, extrapulmonare sau generale (sistemice), cu elemente de boală avansată. La momentul diagnosticului, evoluţia probabilă a tumorii poate fi de la 2-3 ani, până la 10 ani de la debutul histologic. Există 3 grupe mari de simptome şi semne clinic aparente de CBP:
– Manifestări respiratorii, cele mai frecvente, dar relativ nespecifice, dependende de eroziunea şi ulcerarea mucoasei bronşice, obstrucţia bronşică, eventuala pneumonie din spatele obstrucţiei. Tusea persistentă, rezistentă la antitusive, modificarea caracterelor ei la bronşiticul cronic, paroxismele nemotivate de tuse, schimbarea calităţii şi cantităţii sputei etc. Hemoptizia (eliminarea de sânge roşu după tuse), iniţial în mici cantităţi, dar repetată. În fază avansată, prin eroziunea unei artere bronşice datorită invaziei tumorii, se poate produce o hemoptizie masivă, care inundă arborele bronho-alveolar, cu asfixie acută şi deces rapid. Am avut nefericita ocazie, în urmă cu şapte ani, ca într-o gardă de noapte să fiu în echipa care a asistat la decesul unui mare fotbalist piteştean, în secţia ATI a spitalului, după o hemoptizie fudroiantă, la mai puţin de 3 ore de „poveşti la gura sobei” despre pasiunea noastră comună din tinereţe.
Dispneea (lipsa de aer) este o manifestară tardivă a CBP, care poate rezulta din obstrucţia sau compresia unei bronşii mari prin procesul tumoral. Durerea toracică localizată, răguşeala, astenia, inapetenţa, slăbirea progresivă, subfebrilitatea, completează stadiul înaintat al CBP.
– Manifestările metastatice – datorate extensiei intratoracice şi la distanţă a procesului neoplazic, cu invazia principalelor organe şi sisteme: hepatice (în 30-40% cazuri necropsiate), osoase (vertebre, bazin, coaste), cerebrale (în 40% cazuri necropsiate) etc.
– Manifestările paraneoplazice, produse prin secreţia de hormoni ectopici de către ţesutul tumoral (hipercorticism, hipertiroidie, hipercalcemie, polimiozită, hipocratism digital – degete „în beţe de tobă”, sclerodermie, tromboflebite migratorii, recidivante, anemie hemolitică etc.)
Pentru diagnosticarea într-un stadiu timpuriu de CBP, orice individ (în special dintre cei expuşi factorilor de risc enumeraţi îndeosebi inflamatorii) trebuie să se prezinte la medic pentru investigaţii: radiografia toracică, eventual completată cu tomografie computerizată, bronhoscopia, examenul citologic al sputei.
Principala metodă de profilaxie împotriva acestui ucigaş născut şi crescut în plantaţiile de tutun din lume (85% din cancerele bronhopulmonare sunt tutun-dependente) este lupta acerbă contra fumatului. La noi fumatul este interzis în majoritatea spaţiilor închise (exceptând Parlamentul şi Guvernul). În curtea şcolii şi pe lângă şcoli se poate afuma şunca de porc: de la vârsta de 14 ani cu elevele în primul rând fumatul este obligatoriu, altfel nu eşti băgat în seamă. Învăţatul este din ce în ce mai neobligatoriu, benevol aproape: se poate termina liceul şi cu sau fără bac, termină şi o facultate. Nu ştiu unde vom ajunge, în ţara în care cel care practică normalul devine anormal: mă simt un cerşetor la poarta speranţei…
Dr. Tiberiu STĂNESCU
