Câmpulung Muscel, veche cetate de scaun a Ţării Româneşti, a ajuns un târg ca oricare altul, deşi potenţialul său turistic este imens. Clădirile vechi, de patrimoniu, sunt majoritatea în paragină, iar reabilitarea vestitului bulevard Pardon întârzie. Parcul Kretzulescu a fost cosmetizat şi, lângă primărie, se lucrează la o nouă piaţă. În rest, blocurile cenuşii şi platforma industrială ARO distrusă completează imaginea tristă a unui oraş altădată glorios.
Ruine
Angajaţii administraţiei locale montează de zor ghirlande. Vin sărbătorile şi lumea vrea să se bucure. În schimb, clădiri de mare valoare sunt lovite de nepăsare sau de neputinţa financiară de a fi reabilitate: de pe turnul Bărăţiei a început să curgă tencuiala, figurinele frumos lucrate de pe faţadele altor clădiri stau să cadă sau sunt fisurate, zidurile multor imobile sunt mohorâte, iar unele străzi au nevoie urgentă de reparaţii. Aflat la doi paşi de culoarul Rucăr-Bran, unul dintre cele mai spectaculoase trecători montane din ţară, Câmpulungul are multe vestigii istorice care pot fi puse în valoare, iar oraşul poate fi bază de plecare spre drumeţii montane în parcul naţional Piatra Craiului ori spre Voina. Pensiunile sunt însă puţin scoase în evidenţă, iar în ultima vreme oraşul a fost prezent în presă prin cazurile de proxenetism care arată că, în lipsă de perspective, partea întunecată a omului pune stăpânire pe urbe. Păcat!
Un brand…
La doi paşi de Parcul Kretzulescu (unde altădată erau şi băi vestite) se află unul dintre brandurile de anduranţă ale oraşului: „La Măgeanu”, vechiul atelier de pălării. O vânzătoare de ziare din apropiere ne spune că în curtea clădirii unde tronează firma „La Măgeanu” încă se mai fac pălării, cu concursul unei bătrâne care a fost ucenică pe vremuri. În rest, şi afacerea s-a adaptat: se găsesc aici rochii de mirese, pantofi, căciuli etc. „Ăsta mai e brandul Câmpulungului!”, ne spune, cu amărăciune, vânzătoarea de ziare. Plus două cofetării cu multe bunătăţi vestite în tot judeţul. Şi cam atât…