Născut în Olanda, Losang Tendar a studiat psihologia şi, atras de cultura Extremului Orient, a îmbrăţişat religia budistă, locuind în prezent la Mănăstirea Nalanda din Franţa.
Olandezul a împărtăşit din cunoaştere la colocviul organizat, în această lună, de Centrul Cultural Piteşti şi Grupul de Studiu Budist „Tara Albă” al Fundaţiei pentru Păstrarea Tradiţiei Mahayana, în cadrul proiectului periodic „Întâlnire cu Spiritualitatea tibetană”.
Manifestarea a fost coordonată de promotorul cultural Alexandra Grigorescu, traducerea fiind asigurată de medicul terapeut Anne Pleşuvescu.
Din învăţăturile budiste
Losang Tendar are 58 de ani. S-a născut la ţară, într-o localitate creştină. În copilărie a cântat în corul bisericii. Încă din tinereţe a înţeles că este extrem de important comportamentul frumos, plin de bunătate faţă de ceilalţi. Când a plecat la oraş a practicat diverse joburi, a terminat liceul şi a studiat mai departe ştiinţele sociale, fiind atras de psihologie şi filosofie.
Fiind foarte interesat de celelalte culturi a… învârtit lumea în ochii săi. Realizând că are conexiuni în Asia a devenit, la 40 de ani, călugăr budist.
Losang Tendar: „Când am urmat cursul cu profesorul tibetan, foarte multe dintre întrebările mele începuseră să aibă răspunsuri. Profesorul meu era un om foarte interesant, echilibrat şi deschis. Preda dragoste şi putea să exprime asta faţă de toată lumea. Era foarte bun cu oamenii, dar nu era foarte sociabil aşa cum e lumea noastră din vest. Era mai degrabă social din inima lui către ceilalţi. Era foarte înţelept şi putea să explice toate aspectele realităţii foarte bine. Chiar dacă devenim călugări asta nu înseamnă că mintea noastră se schimbă imediat. Trebuie ceva timp să schimbăm întregul sistem de credinţe. Sunt anumite ataşamente la care ne e greu să renunţăm. La mine să fiu separat de muzică a fost greu. Când mă duc într-un centru comercial şi e o muzică în fundal o aud şi o cânt toată ziua. De asemenea şi să nu faci sex e destul de greu. Nu e uşor totdeauna, dar e posibil. Răsplata este foarte bună până la final.”
Două aripi
Călugării tibetani au trei pregătiri înalte, în moralitate, concentrare şi înţelepciune. Pe baza acestor trei tipuri de antrenamente trebuie să dezvolte iubirea şi compasiunea. În învăţăturile budiste iubirea înseamnă „sper ca celălalt să fie fericit” şi compasiunea „îmi doresc ca celălalt să nu sufere”.
Losang Tendar: „Dacă reflectăm un pic asupra felului în care funcţionăm ne dăm seama că putem deţine controlul minţii noastre. În momentul în care începem să avem controlul putem să dăm sens vieţii noastre prin această schimbare. Progresul înseamnă să scădem factorii negativi şi să creştem factorii pozitivi. În general se spune că pe calea budistă există două aripi, la fel cum o pasăre are nevoie de două aripi ca să zboare. Una dintre aripi care ne duce către iluminare este înţelepciunea, înţelegerii vacuităţii, iar a doua înseamnă să facem lucruri bune, să avem compasiune faţă de ceilaţi. Cea mai fericită schimbare este că pot să-i servesc pe ceilalţi. Dezvoltarea minţii nu e uşoară pentru că avem obiceiuri puternice. Credem că fericirea vine de la ceilalţi, pe când adevărata fericire vine din interiorul nostru. Credem că fericirea vine din exterior, pentru că atunci când auzim cuvinte frumoase sau laude mintea noastră merge sus. Când suntem criticaţi, mintea noastră se duce jos. De obicei suntem fericiţi când avem câştiguri şi devenim extrem de trişti când oamenii fură de la noi sau pierdem lucruri. Când vine vorba despre fericire putem să spunem că suntem complet dependenţi de ceilalţi, în fericirea noastră. Dacă devii foarte conştient de acest lucru, atunci iubirea şi compasiunea apar foarte uşor. Pentru că au sens.”
