La prima vedere ne aflăm iar în plină criză după căderea Guvernului Orban. Cel puţin asta ni se spune la televizor. În realitate, calculele sunt făcute cu sânge rece. Votul dat la moţiune a fost clar pentru alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin, în beneficiul aleşilor social-democraţi – care, cel puţin la Argeş, au astfel şanse mai mari să mai prindă un mandat – şi al udemeriştilor. Celelalte discuţii despre „schimbarea legilor electorale înainte de alegeri” sau despre „un atac la adresa democraţiei” sunt floricele pe câmpii care dau bine la prostime…
Prin urmare, marea miză politică imediată o reprezintă alegerile locale. Necunoscuta este dacă acestea vor veni la pachet cu anticipatele. Din câte ştim noi la această oră, pesediştii n-au interes să se ajungă acolo, decât în cazul ipotetic în care ele s-ar desfăşura la aceeaşi dată, în luna iunie. De ce? Fiindcă, spun ei, în marile lor bazine electorale – deci, şi în Argeş, unde au peste 70 de primari în funcţie – mobilizarea edililor s-ar face astfel, la pachet, şi pentru ei, şi pentru parlamentari. Altminteri, după alegerile locale, deci după ce primarii s-ar vedea „cu sacii în căruţă”, n-ar mai trage cu acelaşi interes şi pentru senatori sau deputaţi, care oricum n-au făcut mare lucru pentru ei, adică nu le-au întors votul cu aceeaşi unitate de măsură.
E greu de crezut însă că se va ajunge la o suprapunere a celor două feluri de alegeri. În aceste condiţii, PSD, partid aflat în mare criză de credibilitate după „era Dăncilă”, nu-şi doreşte anticipate şi, deci, va trage cât poate de timp să nu se ajungă acolo. PNL, în schimb, declară că vrea alegeri înainte de termen, visând deja, cu pieptul umflat, la o susţinere de 47%. Adică la dragostea a jumătate din electoratul României…
Hai să fim serioşi! Cred că unele lucruri trebuie să fie limpezi în aceste jocuri politice. Unu: a venit vremea ca PSD, cu toţi baronii săi şi cu toată clientela sa politică, să treacă în opoziţie, fiindcă ne-a lămurit de ce (nu) e în stare şi fiindcă – hai s-o spunem şi pe-asta, deşi sună a clişeu! – alternanţa la putere e foarte sănătoasă într-o ţară normală. Doi: PNL, partid aflat acum pe val, deşi pe unul destul de fragil, ar trebui să înţeleagă că, dacă e la guvernare, trebuie să răspundă unor interese publice, nu personale sau de grup. Or, deocamdată, după primele trei luni, n-a prea probat asta.
De pildă, de pomină va rămâne în mentalul colectiv noaptea ordonanţelor date pe bandă rulantă de Guvernul Orban. 25 la număr! În fugă, unele fără avize, fără temei, fără discuţii! Cum aşa? Păi, nu ne îndreptam către anticipate, către intrarea în normalitate? Şi unde e preşedintele care să vină şi în acest caz, ca la şedinţa de Guvern al lui Dăncilă, să apere ţara?…
Cum spuneam, la prima vedere ne aflăm iar în plină criză după căderea unui Cabinet. Cel puţin asta ni se spune la televizor. În realitate, calculele sunt făcute cu sânge rece…
