Cândva am alungat păsările cerului, distrugându-le cuiburile, de la streaşina casei, căptuşind fiecare gaură. Uitasem ce-mi zisese mama: „Tot ceea ce e sus şi pe pământ, toate sunt ale Domnului, că a Lui e împărăţia cerului şi a vieţii!” Uitasem întâmplarea, însă, după o vreme, m-am trezit călător spre propria mea… locuinţă. Numai ele, vrăbiile, erau deja stăpânele absolute ale streşinilor, clădirii şi spaţiului de deasupra.

Cum, oare, am putut uita înţelesurile vorbei mamei, vrăjit de graba vieţii?… Rog acum păsările să mă ierte şi să-i spună mamei că mi-am revenit din visul copilăriei…

Gheorghe FRANGULEA

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Frangulea

See Full Bio