Pentru că internetul este „universul” nostru, pentru că, avându-l, nu mai trebuie să facem nimic, nici să învăţăm a vorbi, a scrie, a citi, a povesti, a iubi, pentru că totul, dar absolut totul, „ni se dă” pe motoarele de căutare ori pe reţelele de socializare, am intrat pe „Google” să aflăm, astăzi, de Ziua Femeii, cine e, practic, Femeia şi ce se spune despre ea.
Pe prima pagină electronică este un „link” unde poţi citi horoscopul, dar şi despre modă, relaţii şi sex, stil de viaţă, shopping etc. Ceva mai jos e… şi mai şi. Încep „bombele” de genul „Cum arată femeia care a făcut-o geloasă pe Elena Ceauşescu: «Ea mă ura pur şi simplu»” sau „Femeia de carieră, fără copii, singură la 40 de ani, o bombă nucleară cu efect de praştie”. Apoi: „Femeia care i-a şocat pe medici: «Simt ceva acolo!»”. Iar mai jos, „Femei cu poze”. Cititorul nelămurit întrutotul din pagina întâi are şi varianta unui „click” pe „2”, acolo unde află, de pildă, cum poate fi sedusă femeia, pe zodii, sau ce a făcut femeia care a mâncat mere de la Cernobîl. Şi aşa mai departe, pe „3”, pe „4”, pe „24”, la nesfârşit…
Totul, dar absolut totul, şi pentru orice vârstă se află pe net. Şi copiii de grădiniţă sau de clasa I care au net pe „smartphone” sau calculator acasă pot afla, la o adică, dacă nu-i deranjează nimeni, detalii despre „relaţii şi sex” sau „cum se cucereşte femeia din zodia Vărsător?”
Asta e viaţa în acest univers electronic, unde ţi se dă totul, la rece, fără să ţi se ceară nimic la schimb. Nici să ştii a vorbi, a scrie, a citi, a povesti, a iubi. Drept care, noi ce vă mai putem oferi? Poate doar câteva versuri în dar… Cuvinte, trăiri, sentimente, emoţii. Pentru dumneavoastră, scumpe doamne…
De râzi, se desprimăvărează,/ Învie totul unde-i sta,/ Căci tu eşti viaţa tuturora/ Şi numai eu viaţa ta. (Mihai Eminescu)
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului,/ nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,/ de teamă să nu-mi striveşti sărutul? (Nichita Stănescu)
Dacă tu ai dispărea/ Într-o noapte oarecare/ Dulcea mea, amara mea/ Aş pleca nebun pe mare. Cu un sac întreg de lut/ Şi-o spinare de nuiele/ Să te fac de la-nceput/ Cu puterea mâinii mele./ Lucru lung şi monoton/ Să te înviez, femeie,/ Eu, bolnav Hyperion/ Hai şi umblă, Galatee!/
Dacă tu ai dispărea/ Fi-ţi-ar moartea numai viaţă/ Dulcea mea, amara mea/ Aş pleca în ţări de gheaţă./ Să te fac din ţurţuri reci/ Să te-mbrac în promoroacă/ Şi apoi să poţi să pleci/ Orişiunde o să-ţi placă…/ De-ai cădea într-adevăr/ În momentul marii frângeri/ Aş veni la tine-n cer/ Să te recompun din îngeri./ Şi pe urmă aş pleca/ Umilit şi iluzoriu/ Unde este casa mea/ O mansardă-n purgatoriu.
Dacă tu ai dispărea/ Şi din râsu-mi şi din plânsu-mi/ Te-aş găsi în sinea mea
Te-aş zidi din mine însumi! (Adrian Păunescu)
La mulţi ani!
Autor: Gabriel Lixandru
