În lupta părinţilor cu „Balena albastră„ – joc virtual accesat şi de copiii din Argeş – arma recomandată este comunicarea. Aceasta este doar una dintre concluziile interviului următor, interlocutorul nostru fiind Augustina Ene, consilier psihologic specialist, coordonator al Centrului Judeţean de Asistenţă Psihoeducaţională Argeş. 

Moartea vine prin… internet

– Este un pericol real acest joc pentru copiii/adolescenţii din Argeş?

– „Balena albastră” – pericolul ascuns în „buzunarele” elevilor – este o temă de analiză pentru părinţii care nu au o relaţie funcţională cu propriul copil şi nu comunică în mod real cu acesta. Jocul în sine nu este un pericol nici mai mare, nici mai mic decât alte pericole din mediul actual al copiilor şi adolescenţilor, primejdii care vin la pachet cu internetul din telefon sau calculator. Moartea poate să vină – chiar dacă nu în 50 de sarcini, cum este în cazul „Balenei albastre” – şi din cauza consumului de droguri. Iar stupefiantele pot fi procurate tot de pe internet! Statul excesiv pe jocurile de calculator, cu scene foarte violente este la fel de nociv pe termen mediu şi lung. Şi lista poate continua.

– „Balena albastră„ a trecut graniţa şcolii argeşene?

– În rolul de psiholog şcolar am stat de vorbă cu elevi de 12-14 ani despre „Balena albastră”. De fapt, de la elevi am aflat de acest joc, cu ceva timp în urmă, când presa din România încă nu semnalase nimic. Copiii păreau speriaţi mai mult de informaţiile despre joc, de sarcinile lui, de ideea că cineva i-ar putea manipula şi le-ar putea face rău, sub pretextul unui joc cu o denumire deloc ameninţătoare. Un elev mi-a pus o întrebare: „Doamna, de ce se numeşte acest joc «Balena albastră»? Şi tot el a răspuns: „Ca să nu sesizăm pericolul! Deci este manipulare! Cât de fraier să fii, să nu te prinzi?”…

Primejdii ascunse

– „Balena albastră„ este un joc periculos ce poate fi accesat uşor în mediul virtual. Iată că internetul este o sabie cu două tăişuri…

– Fie că vrem, fie că nu, internetul a devenit deja o parte din universul copiilor noştri, iar în ritmul în care se dezvoltă accesul la această reţea, influenţa îi va spori în viitor. Pe lângă avantajele sale deloc neglijabile, internetul reprezintă un pericol serios la adresa minorilor. De fapt, dacă ne referim strict la copii şi la adolescenţii aflaţi într-o perioadă dificilă şi confuză a vieţii lor, internetul poate face mai mult rău decât bine.

Există pe… internet foarte multe studii care au arătat consecinţele acestor expuneri şi le sugerez părinţilor să citească foarte atent concluziile acestor studii. Tot pe internet găsesc metode de a le limita accesul la anumite site-uri, precum şi modalităţi de control şi protecţie.

Pentru noi, cei de acum, fluxul uriaş de informaţii, precum şi avântul fără precedent al comunicaţiilor au dus la această situaţie diferită şi sensibilă, în care copiii şi adolescenţii de astăzi pot accesa nu doar informaţiile de valoare şi de calitate prezente pe internet, ci şi un număr tot mai mare de informaţii dăunătoare, fiindcă nu există filtre care să îi ferească de expunere. Filtrele suntem noi, părinţii şi adulţii care lucrăm cu copii şi adolescenţii.

Augustina Ene

– Cum ar fi copilăria şi, mai ales, adolescenţa fără telefoane mobile?

– În buzunarele copiilor înoată şi alte pericole, nu numai „Balena albastră”, iar asta ar trebui să înţeleagă părinţii. Sunt mult mai multe primejdii ascunse în telefonul mobil pe care copilul îl primeşte, ca o ironie a sorţii, chiar de la mama sau de la tata – un cadou de care copilul nu se desparte noapte şi zi.

Accesul nelimitat şi nesupravegheat la internet poate determina foarte multe probleme emoţionale copilului care, în timp, pot perturba serios echilibrul psihic, în mod ireversibil.

Le propun părinţilor şi alte teme de gândire, în afară de „Balena albastră”: pornografia la care sunt expuşi copii care au acces la internet de la vârste foarte mici şi limbajul obscen folosit în tutorialele jocurilor de pe YouTube.

Lumi diferite

– Comunicarea este cheia rezolvării problemelor…

– Desigur. Nevoia de conexiune emoţională pe care o au minorii şi lipsa de conexiune reală cu propriii părinţi este o vulnerabilitate pe care a speculat-o şi o va specula întotdeauna o anumită categorie de persoane. Un copil echilibrat emoţional care are „acces” la părintele lui atunci când are nevoie nu va deveni victima unor jocuri primejdioase. Puştii au nevoie de persoane de încredere cu care să poată discuta despre temerile lor, despre frământările lor, despre subiecte care, în familiile lor, sunt tabu. De cele mai multe ori, consilierii şcolari, cadrele didactice sunt în rol de părinţi pentru elevii care nu mai găsesc conexiunea cu propriii părinţi. Lumea acestor copii este foarte diferită de lumea părinţilor lor şi din aceasta cauză se simt neînţeleşi, neacceptaţi. „Mama/tata sunt din altă poveste!” – mi-a spus o adolescentă.

– „Lupta„ între generaţii a existat dintotdeauna…

– Aşa este, dar distanţa dintre părinţi şi copii parcă nu a fost niciodată mai mare ca în ultimii ani. Toate generaţiile au trecut prin această nevoie de distanţare de propriii părinţi, ca o nevoie specifică de dezvoltare şi conturare a identităţii, doar că, acum, părinţii sunt mai ocupaţi cu propriile cariere şi pericolele din mediul copiilor/adolescenţilor sunt din ce în ce mai mari, mai subtile şi mult prea aproape.

Am întâlnit tot mai mulţi părinţi care-şi declară neputinţa în relaţia cu copilul sau adolescentul. Nu reuşesc să mai aibă autoritate şi, de cele mai multe ori, recurg la violenţa verbală, chiar şi la violenţa fizică, iar unii… demisionează din rolul de părinte foarte devreme. În ambele situaţii, copilul va deţine controlul. Un control pe care copilul nu ştie cum să-l folosească şi care, de cele mai multe ori, îl duce la comportamente riscante.

Mirela NEAGOE

Distribuie pe Facebook