Intrarea în cartier, arată de utilaje
La gimnastica feminină, bârna este supranumită puntea suspinelor, fiind considerat cel mai greu aparat. Pe lângă o tehnică desăvârşită, gimnastele trebuie să aibă extrem de dezvoltat simţul echilibrului, ca să-şi ducă la bun sfârşit exerciţiul. Ei bine, şi şoferii care circulă pe principala stradă din Trivale trebuie să aibă un foarte dezvoltat simţ al orientării dacă vor să scape cu maşinile întregi.
Cu nervii pe moaţe
Ei bine, după halul în care arată, şi nu de ieri, de azi, bulevardul Libertăţii din cartierul piteştean Trivale a devenit un adevărat bulevard al suspinelor, iar conducătorii auto trebuie să aibă reflexe foarte bune. La care se adaugă răbdare, şi încă foarte multă, maşini cu suspensii şi frâne zdravene, atenţie distributivă pentru că nu se ştie de unde sare pietonul. De când a început reabilitarea respectivei căi de circulaţie, traficul rutier a devenit un adevărat coşmar. Cu nervii pe moaţe, cum se zice, şoferii fac echilibristică prin „arătura” de pe bulevard. Decopertată, parţial, de vechiul strat de asfalt, strada arată ca o coajă de copac. Invocând condiţii meteo defavorabile, constructorul a decalat termenul de finalizare undeva în vară. De parcă până acum s-ar fi spetit cu munca…
Fără marcaje, pietonii traversează la risc
Eternul inamic
Cel mai rău e cu capacele reţelei de canalizare. Rămase cu 15-20 cm deasupra nivelului carosabilului şi aliniate ca soldaţii la paradă, ele reprezintă o adevărată calamitate pentru orice conducător auto. Cea mai mică neatenţie poate însemna o roată distrusă, o anvelopă tăiată, un arc ori un telescop rupt, o rotulă smulsă, o jantă îndoită, o baie de ulei spartă şi exemplele ar putea continua. Ca să nu mai pomenim de o eventuală tamponare rezultată în urma unei manevre de ocolire sau a dezechilibrării maşinii. Şi dacă mai adăugăm pasajele de acces spre aleile dintre blocuri, ale căror muchii ascuţite sunt un real pericol pentru cauciucuri, credem că am realizat o imagine cât mai aproape de realitate a zonei la care ne referim. Pentru a ajunge de la un capăt la celălalt al bulevardului, îţi trebuie cam tot atâta timp cât ai traversa Piteştiul din centru până la ieşirea spre Bascov, ceea ce, orice s-ar spune, e prea mult pentru un tronson de drum de nici 3 km.
Dorele, lucrăm şi noi ceva?
Cu viteza melcului
Din cele constatate de noi, chiar şi în zilele cu vreme însorită, cele două echipe de muncitori găsite în zonă aveau doar două viteze de lucru: încet şi foarte încet. Unii luau la lopată nişte măcinătură de asfalt şi o încărcau într-o autobasculantă. La capătul linei de autobuze, alţi muncitori puneau pavele în apropierea staţiei. Aparent obosiţi, se mişcau alene şi parcă în… reluare, deşi era încă dimineaţă şi n-apucaseră să mănânce de prânz.
Însă nu doar şoferii au de suferit, ci şi pietonii, care circulă pe trotuare desfundate şi pline de gropi sau care traversează strada la risc. De ce? Pentru că odată cu decopertarea asfaltului au dispărut marcajele pietonale. Mulţi conducători auto profită de acest aspect, făcându-se că nu văd semnele de circulaţie, din fericire rămase la locul lor, care-i avertizează că acolo e zebra (sau era, că acum nu mai e, dar… este, pentru că n-a fost desfiinţată, doar că a dispărut odată cu asfaltul; deci este, însă nu există). Păi dacă lucrările vor continua în ritmul ăsta, bulevardul nu va fi gata nici până la alegerile din toamnă. Şi noi care credeam că la „locale” vom merge să votăm viitorul primar pe un bulevard proaspăt asfaltat…
Val. NICOLAU
