Politicienii sunt pasionaţi de bufniţe. Pasiunea aceasta este veche. Vicepremierul Vasile Dâncu este de părere că bufniţa este simbolul filozofiei, al înţelepciunii, al căutării esenţei din spatele aparenţelor. Dar bufniţa mai este şi simbolul schimbării firii unui om, aşa cum şi Minerva şi-a schimbat-o pe a sa. Deci, întrebarea este dacă politicienii pot să-şi schimbe sau nu firea? Eu nu cred. De aceea aş fi de părere ca ei să aibă drept simbol papagalul, de care a fugit bufniţa, atât de dragă Minervei, ascunzându-se în grădina Mavrului. Având câte un papagal pe umeri, aşa cum bufniţa era pe umărul Minervei, politicienii ar arăta pe faţă că nu doresc să se schimbe, mărturisind implicit că ei ne-au considerat de la început „simpli cu mintea şi comozi cu fapta”. Oare nu „proşti” ne cred ei prin promisiunile făcute acum în prag de campanie electorală? Ne mai trebuie câte un papagal şi pentru tehnocraţi, pentru că şi ei au pus câte o bufniţă pe umeri. Drept care, cu bufniţă sau fără, politicienii nu au reuşit să-şi schimbe firea sau năravul, aşa cum o cere simbolul lor reprezentat de această pasăre de noapte. Iată de ce ei ar trebui să aibă prin birouri câte un papagal, pentru că papagalii sunt cele mai populare păsări de companie.
Personal, am văzut câte o bufniţă în birourile politicienilor în urmă cu mulţi ani, când în sarcinile de serviciu aveam obligaţia de a trece o dată la treizeci de zile pe la Parlament. Iar pe lângă această obligaţie, m-am folosit şi de pregătirea de sociolog pentru a-mi da seama ce este politica şi cum se face ea la noi. Astfel, am căutat să observ frământările politicienilor, preocupările lor, felul acestora de a discuta în cadrul şedinţelor publice, dar şi felul lor de a se comporta la locurile pentru fumat, la bufet, pe culoare şi holuri. Mulţi vor crede că exagerez şi că nu am cum să înţeleg politica în acest fel, ci numai practicând-o. Nu este aşa! Politicienii noştri nu se comportă precum grecii de altădată, care, atunci când se adunau pentru lucrările publice, îşi puneau adversităţile şi duşmăniile personale sub „pragul” de la intrarea în clădirea publică din Agora, iar când ieşeau, ridicau pragul şi luau toate acestea cu ei. Trebuie să recunosc însă că în atmosfera noastră politică este şi ceva care dispune la entuziasm, şi anume discursurile unor politicieni aflaţi atât la putere, cât şi în opoziţie, discursuri ce au concreteţe şi un nex logic în idei. Dar, în general, falsa cordialitate a politicienilor ascunde divergenţe profunde şi prefăcuta solidaritate politică disimulează, de fapt, interese dintre cele mai diverse. Drept care, aş îndrăzni să afirm că de felul politicii de la noi îţi poţi da seama după o singură zi de vizită prin Parlament. Astfel că, după ce treci de paza de la intrare şi de filtrul electronic de aici şi pui piciorul pe covorul gros şi viu colorat, îţi dai seama câtă dragoste a avut fiica regelui Minos pentru Theseu, atunci când aceasta i-a dat sfoara pentru ca eroul să se orienteze în labirint.
Aflat tu însuţi în acest labirint şi neavând o Ariadnă, trebuie să te orientezi repede pe unde vei merge, pentru că rişti să te rătăceşti printre atâtea scări, coloane, culoare, holuri, cabinete, săli de conferinţă etc. Iar după ce te-ai lămurit cât de cât în ce direcţie trebuie să mergi şi după ce începi să îi vezi pe cei mai importanţi politicieni, ajungi să-ţi dai seama că problemele ţării sunt examinate cu zâmbetul pe buze, între o glumă şi o înjurătură, între un whisky şi o cafea. Deci, după felul politicienilor de a se comporta, de a saluta, de a zâmbi, îţi dai seama cine este la putere şi cine nu. Cine are o bufniţă pe umăr şi cine are un papagal.
Prin urmare, cei aflaţi la putere sunt aşa de fuduli încât abia mai văd pe unde merg. De aceea trebuie să te fereşti din faţa unui asemenea politician sau tehnocrat, pentru că biata lui îngâmfare şi-o exprimă plimbându-se pe culoare şi salutând prietenos în dreapta şi în stânga, dar numai pe colegii de partid sau de guvernare, iar pe tine, muritor de rând, nu te vede şi poţi fi călcat în picioare. Numai în faţa camerelor de filmat acest tip de politician se transformă sufleteşte şi se fuduleşte ca un păun. În ceea ce-i priveşte pe politicienii din opoziţie, aceştia sunt respectuoşi cu toată lumea. E drept că sunt înconjuraţi cu mai multă simpatie de presă, fiindcă sunt cei care oricând pot furniza o ştire senzaţională. Cu toate că opozantul are o situaţie privilegiată cu presa, totuşi, uneori, simte şi el în piept invidia cocoşului pentru păun. Însă, vorba lui Barbu Catargiu: „Nu vă împopoţonaţi cu penele păunului, nu arătaţi tot ce nu sunteţi, ci faceţi odată ce trebuie făcut”. Drept care, cu bufniţă sau nu, politica este practicată la noi de la o zi la alta, fără sens, fără ţintă, fără folos colectiv, ţinându-ne pe loc şi prostind un neam întreg. Cineva care ne ridică tot mai sus în declaraţii, dar ne lasă tot mai jos în realitate.
Gheorghe SAVU
8 Comentarii
Puiu
Mai bine mai târziu decât niciodată, aşa zice românul. A fost suficient să întârziaţi puţin cu editorialul şi imediat , aDn, un domn comentator, se bucura pe pagina cu editorialul domnului Gabriel Lixandru. În lipsa dumneavoastră, spera să aibă el un număr mai mare de cititori. Am văzut domnule Savu, că vă pricepeţi foarte bine la păsări şi simbolistica lor. Politicienii nu-şi vor schimba niciodată firea, doar o mare parte dintre ei vor să o schimbe pe Firea. Sper să nu reuşească!? De fudulit, toţi se fudulesc asemenea unui păun indiferent ce pasăre au pe umeri, şi trec peste noi şi părerile noastre, ca tăvălugul. Dacă domnul Băsescu intră în opoziţie, vi se pare respectuos? Dar noi? Noi ce păsări avem pe umeri? Mai cântă tot timpul „un” Ciuvică şi a apărut şi cucuveaua roz, dar până acum nu le-a prevestit nimic rău politicienilor cu papagali pe umăr. Să auzim ce cântă „corul păsărilor” în 11 decembrie!
Doctorul
Domnule savu, trebuia sa scrieți si despre găini, pentru ca ele formează majoritatea.
Dan
Aviara de vineri…
Dupa trilogia cu Capa si Spada a ,,Frumosul Fat,, creat pe aici, a venit timpul unui excurs aviar care sa mai risipeasca autocopierea gestuala a onorabilului editorialist. De fapt Domnia Sa incearca printr-o fascinanta calatorie printre pasarile lumii sa spuna tuturor despre fulgi, pene , ciocuri si cotete validate de presa de pe aici. Onorabilul Domn Savu ne destainuie ca a vazut atatea bufnite prin birourile politicienilor pe care i-a vizitat incat ajunge sa creada ca intr-un final ar putea sa nu fie crezut pe cuvant. Cum sa nu-l cred eu pe Savu-sociologul? In cred pe cuvant ! La recensamant sunt acceptate orice fel de numaratori cu conditia ca cineva sa le ia partea necuvantatoarelor. Ma refer la cele validate ca fiind ca elemente decorative prin birourile pe care Excelenta Sa domnul Savu le-a facut ( fiind insarcinat lunar de barbatul alpha care il platea la data cu pricina),
Si ca sa-i lamurim acestui destoinic editorialist zona unde avicola isi termina eclozarea , am sa- fac un nepretuit cadou:
1. De 26 de ani in Arges canta o singura pasare numita PSD. Puteti sa-i spuneti cum doriti insa este jenant sa va erijati intr-un sociolog comentand justetea politicului versus tehnocratie dintr-un motiv lesne de inteles…E la fel si va fi la fel… Daca nu va place, exista tarile calde…
2. Cand aveti un pic de pauza in sociologia aviara faceti un test in sediul de campanie al ,,rosilor,, si vedeti ce relevanta au termenii: Minerva. Agora, Theseu, Minos etc… V-ar ajuta enorm in credibilitatea pe care incercati sa o construiti in zona de dreapta. Stanga va crede oricum….
3. Va inteleg frustrarea insa ce logica are sa comentati despre tehnocratie intr-un ghetou numit Pitesti…? Domnia Voastra vorbeste despre ,,fudulia puterii… A cui putere? Argesul a cunoscut altceva decat niste fudulii PSD-iste?
4. Domnule Savu, cu tot respectul, pentru alergii incercati Romergan. Pentru stari de angoasa merge si Pasiflora insa pentru astfel de articole Braiconf ( camasi de forta majora ) pare a fi solutia finala… Sa va ajute Al de Sus !
Savu Gheorghe
Domnule Dan, nici nu știți cât de folos îmi sunteți, pentru că mai trebuie să fiu și eu „jumulit” din când în când. Cu tot respectul.
Dora
Stiati ca Giordano Bruno considera ca omul are o descendenta pasareasca?
dora
Domnule savu nu va lasati jumulit de tot felul de agramati
Andrei
Cultural, dacă „bufniţa” reprezintă un bine cunoscut simbol, s-ar cuveni să avem în vedere şi „păunul”.
În tradiţia creştină, păunul simbolizează discul solar, fiind un semn al nemuririi; coada lui evocă cerul înstelat. Ochii păunului erau consideraţi simbolul autocunoaşterii divine. În iconografia occidentală, păunii sunt uneori reprezentaţi sorbind din Potirul împărtăşaniei.
Strângând pe evantaiul cozii toate culorile, păunul este considerat, filosofic, un simbol al totalităţii, dar şi al nimicului, căci culorile dispar când păunul îşi strânge coada.
Dicţionarele de simboluri vin cu nenumărate alte precizări atât pentru păun, cât şi pentru nenumărate alte simboluri, care sigur ne îmbogăţesc spiritual.
Diogene
Ce pauni, Eu indifferent de de am votat nu vad decat ciori vopsite in Parlament.