Zice o vorbă din străbuni: „Bucură-te cu cei care se bucură şi plângi lângă cei care plâng”.
În faţa unei astfel de situaţii m-am aflat consultând lista cu rezultatele la admiterea din acest an la una dintre facultăţile de medicină. Constat că pe tabelul celor respinşi sunt patru candidaţi cu media 10 la bacalaureat, alături de alţi 124 cu medii de peste 9,50 la acelaşi examen. Câtă bucurie, cât entuziasm, câte speranţe au fost în inima acestor tineri când şi-au văzut notele în prima fază! Dar câtă tristeţe le-a măcinat sufletul văzând rezultatele de la admitere!
Observ, însă, pe cealaltă listă, a celor admişi, 27 de candidaţi care la bacalaureat au avut medii în intervalul 8,70-7,80. Aici, situaţia a fost alta, de la o oarecare tristeţe în prima etapă, la o enormă bucurie, a admiterii. Desigur, cauzele se regăsesc la nivel individual şi nu se pot generaliza. Ne imaginăm că toţi s-au pregătit intensiv şi extensiv pentru a intra la medicină. Probabil, o parte a acordat mai multă atenţie disciplinelor de bacalaureat, iar cealaltă şi-a văzut de treabă mai mult pentru testul de admitere. Totuşi, cum un candidat cu 10 la bacalaureat ia la acest test nota 3,10, iar altul, cu media în jur de 8, primeşte la acelaşi test nota 7,5?
Uneori, bagajul de cunoştinţe nu este suficient fără acea pregătire interioară pentru examen. Labilitatea emoţională poate duce la eşec, în timp ce stăpânirea de sine aduce victoria. Cam între aceşti parametri psihologici trebuie să găsim explicaţia venirii tristeţii după bucurie şi a acesteia după tristeţe când este vorba despre orice tip de examen. De aceea, rolul psihologului şcolar, alături de ceilalţi colegi de cancelarie, trebuie intensificat atât pentru copii, cât şi pentru părinţii cuprinşi de emoţii, bucurii şi lacrimi înainte şi după examene.
C. BUJDOIU
