În Săptămâna Luminată, azi, de marele praznic al Izvorului Tămăduirii, îmi pun câteva întrebări, la care poate găsiţi răspunsuri dumneavoastră, cinstiţi cititori, prea cinstiţi alegători de primari, preşedinţi şi alţi dregători… De ce s-au călcat oamenii în picioare, înainte de Înviere, în supermarketuri şi apoi la luatul luminii de la preoţi (aprinsul de lumânări)? De ce supermarketurile sunt mai mari, mult mai mari decât bisericile şi, totuşi, oamenii abia au încăput în ele, în Săptămâna Patimilor? De ce oamenii s-au întrecut în bucate şi nu în rugăciuni?
Iisus Hristos, Mântuitorul, a lăsat vorbă să ne umflăm burţile cu miel (bieţii miei, ce măcel!), când era răstignit pe cruce, sau a lăsat vreun bileţel cu reţete de miel în mormântul de unde a înviat, rostogolind piatra cea mare pusă de oamenii lui Pilat?! Maria, Maica Domnului, s-a dus la bucătărie să facă sarmale, drob, maioneze şi cozonaci, după ce a aflat că Iisus, Fiul Domnului, a înviat? Apostolii lui Hristos s-au pus pe băutură după ce au dat ochii cu Duhul cel Sfânt?!
Iar azi, să te ţii praznic! O nouă rundă, un nou tur de forţă, o nouă bucurie a burţii, că doar suntem mântuiţi, nu?!…
Să nu credeţi că sunt împotriva bucuriei mâncatului şi a băutului! Nu sunt vreun anorexic… Dar mă gândesc că ar fi mult mai bine să mâncăm pentru a ne bucura minţile, decât să ne bucurăm doar burţile… Şi mai obiectez asupra faptului că amestecăm Cele Sfinte cu cele ale gurii, într-un mod grobian, parcă fără precedent, de la an la an. Eminescu a reflectat zicând că tot ce luăm de la Pământ luăm cu împrumut, deci dăm înapoi. Ştim că ne întoarcem trupurile în ţărână. Cei mai lacomi, care iau de la Pământ mai mult (evident e vorba despre mâncare şi băutură), vor fi siliţi, pe măsură, să dea înapoi mai repede ce au luat cu împrumut. Aşa că băgaţi la… bilă (colebilul nu ajută)!
Nicolae BADIU
nicolae.badiu@gmail.com
3 Comentarii
Belphegor
Pretul platit este cheia raspunsului la intrebarile dumneavoastra, domnule Badiu! In supermarket se gasesc de toate si la toate preturile. Oamenii se-nghesuie! La fel si-n biserica. Atata doar ca „pretul” din biserica nu-l poate plati oricine. De fapt, la acest capitol, cei mai multi sunt insolvabili. Credinta nu se masoara in inaltimea turlelor bisericii, nici in numarul acestora, ci in inaltimea morala a faptelor noastre, …cam pana la genunchiul broastei, cum bine zice o vorba din popor! Si sa nu confundam zicerile lui Iisus cu cele ale slujitorilor vremelnici ai bisericii! Inflatia de biserici este direct proportional cu inflatia de violuri. Da, e adevarat, proportia n-ar fi atat de directa daca am scadea violurile si violatorii in sprijinul carora sare tot satul…
Ce frumos suna: Tepes iubeste lemnul, lemnul si spatiile mici…
Puiu
Devoratorii se calcă în picioare în supermarketuri şi asemănător termitelor , golesc rafturile crăcănând cărucioarele sub greutatea cumpărăturilor făcute fără rost. Cât de curând îi vom vedea cu jeepurile în magazin( ca să nu se mai întrebe distinsul autor de ce sunt mai mari supermarketurile). Dintre ei , foarte mulţi nu ştiu nici semnificaţia sărbătorii care vine. Urmăriţi-i ,dacă puteţi , cum vin pe principiul turmei în curtea bisericilor să-şi ia lumină sau butoaie cu agheasmă şi pleacă repede , asemenea animalelor de pradă înfometate , să-şi umple burţile. Preoţii si enoriaşii adevăraţi suferă , pentru că şi ei realizează ,cum de la an la an, prin pierderea bunului-simţ se pierd şi tradiţiile.Acest articol este o pildă şi sugerează că e mai bine să ai grijă de ” bilă „. Aşa că dacă îl citiţi luaţi lecitină sau ceva medicamente pe bază de Ginko biloba, ca să nu mai uitaţi ce aveţi de făcut!
nicolae badiu
Ce frumos, ce bucurie, ce lumina vie, sa dezvoltam, sa crosetam in comun pentru mai bine! Va multumesc ca existati! Sa punem de un cenaclu, de o adunare cinstita de chibiti ai tulburatelor vremuri, dar al luminatelor inimii deopotrivă! Scrieți mai bine ca mine!