#Şefi în ţara… stăpânilor

La 1 ianuarie 2019, România a preluat preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene pentru o perioadă de şase luni. Am avut norocul, în timpul mandatului românesc de conducere a CUE, să fac – împreună cu un grup de jurnalişti din mai multe zone ale ţării – o vizită de trei zile la Bruxelles, la invitaţia eurodeputatului argeşean Gabriela Zoană care, în acest interval, a organizat şi o dezbatere interesantă despre un proiect promovat de Domnia Sa care prevede acordarea de sprijin pentru femeile din mediul rural european. Românii sunt, vreme de încă vreo trei luni şi jumătate, şefi în… ţara stăpânilor. De la „Înalta Poartă” europeană ne vine… lumina, oricât am vrea noi să ne dăm… cocoşi.

Un mecanism uriaş

Preşedinţia României se suprapune peste câteva momente importante: Brexit-ul, alegerile europarlamentare din mai, configurarea bugetului Uniunii pentru noul exerciţiu financiar – ca să amintim doar câteva dintre temele majore ale UE în condiţiile în care la noi în ţară se discută mai mult despre cine o susţine şi cine nu pe Laura Codruţa Kovesi la şefia Parchetului General European, se pun tălpi între partide şi se fac plângeri peste plângeri către „Înalta Poartă” care, în aceste condiţii, cum să ne ia în serios rolul de… şefi? Culmea este, conform datelor oficiale, că mandatul României este mult mai performant până în acest moment decât al altor state cu pretenţii la nivelul Preşedinţiei Consiliului.

De exemplu, în două luni de preşedinţie România a închis de două ori mai multe dosare cu probleme europene decât a făcut Austria în şase luni! Dar cine are timp să vorbească şi despre aşa ceva când, la noi acasă, sportul naţional este „datul la gioale”? Parlamentul European este un mecanism uriaş, complex, în care lucrează mii de oameni din toate ţările membre. De fapt, dincolo de aceste dispute politice inerente în orice stat, aceşti oameni duc greul şi asigură bunul mers al Uniunii. Birocraţia este însă fantastică. Parcursul unei iniţiative legislative (directive) poate fi foarte lung, recordul fiind deţinut de un proiect privind muncitorii detaşaţi în spaţiul UE, proiect pentru a cărui implementare a trebuit să treacă şapte ani şi jumătate! În Parlamentul European sunt 751 de deputaţi, dintre care cei mai mulţi îi are Germania. România are 32. Parlamentul European este vizitat anul de 320.000 de persoane, în special grupuri organizate. Se pot face însă şi vizite individuale, pe baza unei programări.

Aşteptând-o pe Dăncilă…

În prima zi la Bruxelles am avut şansa de a asista la o dezbatere privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi organizată sub preşedinţia României şi în directa coordonare a premierului Viorica Dăncilă. În vreme ce Dăncilă participa la Bruxelles la această întâlnire importantă (la care au asistat şi comisari europeni, europarlamentari etc), în sală se aflau doar cinci eurodeputaţi români, printre care şi Gabriela Zoană. În rest – lipsă. Motivul – cei mai mulţi erau la Bucureşti, pentru că se fac listele pentru alegerile europarlamentare şi sunt destui care nu vor să piardă ciolanul. Şi aşa, în loc să participe la evenimentul organizat de România, au ales să stea pe la uşile şefilor din ţară pentru a da din coate… Un sondaj făcut la nivelul Uniunii arată că doar unul din trei cetăţeni europeni ştie că sunt alegeri în acest an, iar în România procentul este de 43%. Cea mai mare temere în acest moment este legată de faptul că sondajele arată clar că forţe naţionaliste şi populiste din toate ţările membre au câştigat teren pe fondul ezitărilor şi decalajelor dintre state (dublu standard sau Europa cu două viteze), iar asta înseamnă că grupările care se opun proiectului european vor avea o voce mai puternică la Bruxelles.

În ceea ce priveşte participarea la votul din mai 2019, se estimează că prezenţa la nivelul Uniunii va fi de circa 35%. În 2014, în România procentul de participare la vot a fost de 32%. 85% dintre votanţii prezenţi la urne atunci au avut vârte de peste 65 de ani, arată un raport care ne-a fost prezentat în timpul şederii la Bruxelles. De asemenea, de la intrarea în UE şi până acum, arată rapoartele oficiale, România a contribuit cu 1,3 miliarde euro la bugetul Uniunii şi a atras fonduri de 7,3 miliarde. Argeşul ne-a fost prezentat ca un exemplu pozitiv din acest punct de vedere (ştiam deja că este pe locul 3 naţional şi pe locul 1 în Regiunea Sud Muntenia la atragerea de fonduri europene pentru diverse proiecte). Din păcate, banii s-au dus prea puţin pe marea infrastructură, că nu degeaba şi acum visăm la autostrada Piteşti-Sibiu pentru care UE ne dă banii, dar noi parcă nu vrem să îi luăm!

Femeile în mediul rural

Gabriela Zoană este raportor pentru un proiect care are mari şanse de implementare la nivelul întregii Uniuni: sprijinirea, inclusiv cu fonduri, a femeilor din mediul rural. Zoană a organizat şi un eveniment pe această temă la Bruxelles cu o zi înainte de 8 martie (Ziua Femeii), iar cei prezenţi au putut auzi şi vedea (filme) poveşti de succes ale unor femei din Franţa, Polonia şi Italia care s-au implicat în proiecte în mediul rural. Mai e cale lungă de bătut, însă, căci în continuare sunt prejudecăţi (nu numai la noi în ţară!) privind rolul şi implicarea femeii în societate, agricultură, afaceri etc. Zoană a organizat evenimentul de la Bruxelles în calitate de vicepreşedinte în Comisia pentru dezvoltare agricolă şi rurală şi membru în Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen. „Femei puternice din mediul rural pentru o Europă puternică rurală” a fost genericul sub care s-a desfăşurat manifestarea. „Femeile contribuie semnificativ la economia rurală, ca antreprenori, care lucrează în sectoarele de producţie agricolă şi de prelucrare şi în turismul local. Pe de altă parte, cele mai multe ori, femeile se află în poziţii vulnerabile, comparativ cu bărbaţii în activităţile agricole. Şi au dificultăţi în accesarea terenurilor, a creditării, a formării profesionale şi a luării deciziilor. Este urgent pentru noi să abordăm politici şi alte măsuri pentru promovarea egalităţii de gen în zonele rurale”, a spus Zoană. În întreaga Europă, 71% dintre fermele din UE cu animale sunt conduse de fermieri de sex masculin şi doar 27% de fermieri de sex feminin. „Am depus mai multe amendamente pentru a asigura o abordare integrată a egalităţii între femei şi bărbaţi. Am propus adăugarea unui subprogram tematic pentru femei în zonele rurale în viitoarea Politică Agrară Comună, ceea ce înseamnă că statele membre trebuie să ia măsuri pentru a răspunde nevoilor femeilor în zonele rurale, de la promovarea accesului femeilor la formarea profesională şi vocaţională până la servicii de consiliere agricolă, reducând diferenţele de remunerare şi pensii între femei şi bărbaţi, îmbunătăţind serviciile de îngrijire în zonele rurale”, a mai spus Gabriela Zoană.

Vot obligatoriu

Mulţi dintre români nu merg la vot, dar se plâng de conducerea partidului X sau a partidului Y. În cinci state europene, inclusiv Belgia, votul este obligatoriu. Cine nu participă este amendat cu 150 euro. Scurt, fără comentarii! Pe de altă parte, e bine de ştiut că românii stabiliţi în ţări UE care votează pe listele ţărilor respective nu mai pot vota şi la ambasade. Din acest motiv, la ultimele alegeri, au fost probleme cu votul în străinătate.

Bruxelles

• 

• 

• 

Cât despre Bruxelles, avem de-a face cu un oraş în care noul se îmbină cu vechiul, în care grija faţă de clădirile monument este maximă: faţadele sunt bine întreţinute şi nu există cabluri care să obtureze vederea lor şi a cerului (toate sunt îngropate) etc. Se lucrează peste tot, dar nu vezi noroaie pe străzi; în loc de coşuri de gunoi găseşti saci (la noi, ca să nu se fure, coşurile de gunoi sunt prinse cu şuruburi în pavelele de pe Strada Mare!), iar reciclarea este la nivel aproape maxim: ferească Dumnezeu să pui deşeuri într-un sac „nepotrivit” – amenda e usturătoare. Civilizaţia se impune, până la urmă, şi prin măsuri coercitive. Merită să vizitaţi acest oraş, dar nu numai în zona Grand Place. Puteţi merge la Mini-Europe (un fel de Muzeul Europei în aer liber), la Atomium, o structură impozantă din care, contra sumei de 15 euro, poţi avea o imagine panoramică superbă, la basilică, dar mai ales să vă „pierdeţi” pe străduţele cartierelor în care arhitectura este fabuloasă. Puteţi vizita şi stadionul Heysel, acolo unde în 1985 a fost groaznica bătaie între suporterii lui FC Liverpool şi lui Juventus Torino care se înfruntau în finala Cupei Campionilor Europeni, soldată cu morţi, stadion pe care, un an mai târziu, juca şi Steaua Bucureşti care avea să câştige cupa… Ce vremuri!

• 

• 

Cu ochii după Moliviş…

Ziua plecării a fost una senină, iar de pe aeroportul Henri Coandă se vedeau crestele Carpaţilor! La dus, ca să spunem aşa, a fost ziuă, iar când avionul Boeing 737-700 a trecut pe deasupra Carpaţilor pe ale cărui văi şi creste strălucea zăpada m-am uitat lung după pârtia de schi de la Moliviş… În avion, multă lume bună, printre care şi Mircea Crătărescu, scriitorul român cel mai de succes al momentului. Citea, evident! La întoarcere, zborul a fost de noapte, iar în Boeing-ul 737-800 care ne ducea spre Bucureşti l-am reperat, ca să spun aşa, şi pe ministrul Justiţiei Tudorel Toader care fusese la… „Înalta Poartă” şi se luase în piept cu alţi miniştri de Justiţie pe tema statului de drept din România. Europa freamătă, căci se apropie alegerile, iar viitorul comun e tot mai mult pus sub semnul întrebării. Din păcate. Dar e şi vina „stăpânilor” care nu au ştiut să apropie între ele naţiunile şi să elimine discrepanţele de tot felul. Poate vor de reuşi de acum înainte…