Ionel Claudiu Dumitrescu
Al Doilea Război Mondial a însemnat o ofensivă fără milă pentru acapararea rezervelor de petrol ale lumii, combustibilul lichid fiind esenţa conflictelor moderne.
România, stat nevinovat în ecuaţia luptelor, a fost târâtă în marele măcel de către puterile ce doreau hegemonie la nivel regional sau mondial.
Populaţia din Argeş părea departe de ororile conflictului, numai listele cu militari morţi amintind că gloria se ridică pe gropi comune.
Anul 1944 a schimbat datele problemei. SUA au reuşit să formeze uriaşe escadre aeriene de bombardiere grele, capabile să atingă rafinăriile din Prahova plecând de la bazele din sudul Italiei.
În plus, existau avioane de vânătoare pentru protejarea formaţiilor de luptă. Strategii de peste ocean erau vestiţi pentru pragmatism şi aşa se explică de ce oraşul Piteşti a ajuns pe lista neagră a piloţilor.
Trenurile cu produse petroliere şi cu materiale militare treceau prin gara argeşeană şi aceasta trebuia distrusă sub un covor de bombe.
Datele descoperite de istoricul Narcis Ionuţ Gherghina demonstrează că proiectilele din cer au mutilat oraşul în câteva minute, 830 de case din cele 4.500 fiind distruse sau avariate.
Au fost lansate 280 de bombe şi numai 18 au atins instalaţiile feroviare, circulaţia trenurilor fiind restabilită în 48 de ore.
Se confirmă teoria că bombardarea liniilor este complet inutilă şi cartea era în librăriile americane.
Au pierit pe 6 mai 1944 cel puţin 191 de persoane, doar 13 fiind în uniformă militară. Raidul a fost o crimă împotriva umanităţii, dar scopul scuză mijloacele atunci când eşti învingător.
Prof. Ionel-Claudiu DUMITRESCU
