Încă de la începutul istoriei moderne oamenii au admis sau au respins o teorie sau alta nu după adevărul ce îl exprima, ci după folosul pe care fiecare spera a-l obţine. Rezultă că fiecare politician prins cu treburile ţării şi-a urmărit un plan propriu de realizare îndeosebi materială. Lichidând vechile puteri, creând funcţii subalterne în administraţia centrală şi locală, noi îmbogăţiţi au profitat de legitimitatea fisurată a vechiului regim pentru a acapara puterea şi bogăţia ţării. Politica, redusă la un joc al intereselor personale, golea de sens instituţiile democratice. Şi, implicit, s-a născut un tip nou de conduită, cea a „boierului de slujbă”. Această conduită presupune mentalităţi lucrative în domeniul aparatului public. Este vorba despre speculaţii cu slujbe bugetate de către stat. Un boier de slujbă apelează la cea mai sofisticată combinaţie pentru a izbuti să se instaleze într-o slujbă cât mai bine remunerată. Recent, în Ministerul Finanţelor s-a trecut la concedierea unora dintre cei care aveau funcţii de control.
De altfel, Eugen Teodorovici, ministrul Finanţelor, a declarat că sunt prea mulţi angajaţi la stat în funcţii de control şi prea puţini care să muncească. S-a ajuns în situaţia ca, prin unele ministere, să fie încadraţi câte trei şefi pe aceeaşi funcţie. Aceasta este disoluţia statului corupt existentă încă din perioada fanariotă şi s-a concretizat într-un efect imediat, şi anume în neîncrederea în legi şi în dreptate socială.
În cartea „Originile democraţiei române” (1922), D.V. Barnoschi afirmă că printre boieri erau mulţi parveniţi, cărora protipendada le spunea, cu o oarecare rea-credinţă, „boieri de slujbă”. Alecu Russo ne-a lăsat un minunat tablou al mediului social în care s-au ivit aceşti boieri de slujbă şi de care el a fost atât de aproape: „Pe lângă societatea cea veche s-a născut o alta care nu era nici greacă, nici română, dar deosebit de egoistă – trăia în ură, în antipatie, în apăsare şi cu gândul răzbunării pe sângele celor de viţă veche”. Toţi fiii românilor de viţă veche se considerau cu totul străini de cei parveniţi, care ocupau funcţii atât în divanul de sus (administraţia centrală), cât şi în divanul de jos (administraţia locală). Aşa a început războiul „româno-român”, pe care îl purtăm şi astăzi. Cei care proveneau din elemente levantine nu aveau nicio mândrie şi erau cu totul înăbuşiţi de lăcomia pentru bani şi pentru putere. Iar dacă la sate apar arendaşul şi veneticul, la oraş apar politicienii, procurorii, juriştii, avocaţii, grefierii etc. Şi astfel, prin cumpărarea unor posturi şi funcţii în stat, apare „boierul de slujbă”, care devine o forţă politică deopotrivă dispreţuită şi linguşită. Deci, rangul birocratic începe să fie cumpărat. Gustul luxului, în unele cazuri, lenea, pasiunile sufletului i-au sărăcit pe cei bogaţi şi i-au îmbogăţit pe unii dintre săraci isteţi şi fără scrupule. Unii coboară, alţii urcă. Aceasta este lumea celor care vor să parvină. Şi să te ferească Dumnezeu de cel care urcă! De boierul făcut, nu născut. Şi astfel, barierele înălţate între oameni devin din ce în ce mai înalte, în ciuda faptului că societatea este democratică.
Noul îmbogăţit a păstrat cele mai multe dintre privilegiile foştilor stăpâni, dar nu şi credinţa acestora, nu şi virtuţilor lor. Sociologic vorbind, desăvârşirea puterii banului asupra instituţiilor statului a realizat-o PSD. Acest partid le-a dat putere de neînchipuit primarilor şi funcţionarilor superiori din administraţia centrală şi locală. El a făcut din bani un instrument politic. S-a renunţat la puterea ideologiei şi s-a introdus în politică puterea banului. Iar dacă primarii şi funcţionarii şi-au crescut lefurile de neimaginat într-o ţară ca a noastră, ceilalţi lefegii au rămas fără bani, mă refer îndeosebi la profesorii de rând.
„Boierul de slujbă” este exponentul unei societăţi formate din o mulţime de indivizi leneşi şi trândavi, care trăiesc din munca altora, iar pentru a-şi spori averile, îşi cresc salariile după pofta inimii. Recent, parlamentarii şi-au mai crescut salariile cu vreo 5.000 lei. Iar dacă e să aruncăm o privire asupra localităţilor noastre, avem o imagine a unor comunităţi de un mimetism adesea caricatural. Membrii comunităţii vorbesc despre unii dintre primari şi viceprimari, adică despre boierii de slujbă, ca despre nişte regi sau baroni locali. Aceşti lefegii şi-au creat o adevărată teogonie a cultului personalităţii. În jurul lor s-a cristalizat o gamă largă de interese personale şi o adevărată ideologie teogonică de o eficacitatea terifiantă… Toată harababura asta democratică nu este decât un mijloc de a se căpătui cei care stăpânesc robinetele bugetului public, adică boierii de slujbă.
25 Comentarii
Gotgone
Baiete, dar bine le mai zici!
Gorgoveanu
I-am inlocuit pe fosti secretari comunisti cu boierii de slujba
Ana
Boieri de slujba?! Ah! Niciodată nu m-am gândit la o asemenea definiție, care mi se pare cea mai potrivita pentru unii dintre politicieni, la fel, pentru unii din politie, armata, jandarmerie, consilii locale, primăriu etc. Felicutari
Ana
Revenire: primari. Felicitari!
Cititor
Boieri? Directori, contabili….
Vili
Și boierul contabil din educație este respectat de superiori pentru modul cum fură din banul public și individual al cadrului didactic, drept urmare pe lângă salariul astronomic acesta primește cotă parte din birul pe care-l colectează prin diverse metode…
Totul este ca la C.A.P. (Cooperativa Agricolă de Producție) toată lumea fură. Care fură mai mult câștigă.
Anonim
Exclusiv în zona/orașul C-lung.
Anonim
Daca toată lumea fura de ce spui ca contabili fura
Vili
Simplu.
Unii „fură” munca, iar borfașii cu funcții de conducere fură rezultatul muncii altora (cu ajutorul contabililor care sunt și se numesc contabili șefi).
vio
si cati altii
DELIA DUMITRICA
Un concept, daca imi permiteti, pe cat de potrivit, pe atat de trist: „boierii de slujba”. Este adevarat, ei sunt componente indispensabile ale fiecarui minister, ale aparatulyui de stat, in genere. Prin ei, cei mai mari si mai mari conduc, uneori din umbra, uneori fatis.
Anonim
Prețul la un post de boier este în funcție de cât de bine este remunerată funcția în cauză.
ILIE
Postul de boier cu funcție de parlamentar se cumpără la prețuri ridicate întrucât conferă avantaje nete față de orice altă categorie de boier, (dintre care menționăm, pensie specială, etc.) cu efort și energie minimă consumată din partea respectivului care trebuie din când în când să mai ridice câte o mână în funcție de comenzile care i- le dă șeful.
Anonim
ȘI postul de boier – inspector General peste educația din județ este de asemenea un post foarte căutat, având drept de viață și moarte asupra supușilor și lefurilor acestora, ajungând să se comercializeze bulina din Edusal la prețuri inimaginabile. (pe românește boierul în cauză deține resurse nelimitate de îmbogățire necuvenită).
Anonim
Nu suntem de acord cu toți nenorociții de la conducerea educației argeșene care spun că celor care nu le place, pot să plece.
Să plece ei, că au furat cam mult.
Anonim
Dacă tot dai un ban la angajare, nu este normal să recuperezi suma respectivă utilizând funcția pe care ai dobândit-o?
Dacă tot recuperezi „prejudiciul” inițial de ce să nu iei și ceva dobândă consistentă?
Și dacă tot merge de ce să nu și continui ?
Marin
Exemplu de afacere pusă la cale de un contabil dintr-o școală din Argeș, o continuare a afacerii Cocoș- Office o redăm în rândurile de mai jos.
Mai multe calculatoare din instituția de învățământ au fost îmbunătățite prin înlocuirea plăcii de bază.
Firma care s- a ocupat de afacere (pe SEAP) este SRL.ul contabilei.
Prețul unei plăci de bază a fost mai mare decât al unui calculator complet , nou și mult mai performant luat de pe piața liberă.
Bineânțeles că și celelalte „cumpărături” ale instituției în cauză (inclusiv hârtia igenică) sunt achiziționate prin SEAP de la firma SRL.ul contabilei.
Trebuie menționat că, contabila a fost angajată la această instituție în urmă cu aproximativ doi ani în urmă dar este foarte pricepută și are aptitudini în găurirea buzunarului public al instituției în care îndeplinește funcția de șef (contabil șef).
Afacerea în cauză se derulează în parteneriat cu directorul instituției și cu conducerea ISJ. Argeș.
Acest tip de afacere este implementat pe scară largă în instituțiile de învățământ argeșene, în timp ce cadrelor didactice nu li se dă nici măcar un pix și o coală de hârtie odată pe an de către angajator.
Marin
Precizare: hârtia igenică achiziționată prin SRL.ul în cauză nu are destinaie publicul (elevi, angaja’i sau vizitatori), ci este exclusiv pentru cei care dețin funcții de conducere.
Anonim
Banii pentru angajat oameni specializati in protectia copiilor, nu au, dar de furat au.
gogo
Pe copil ii protejează contabili
Anonim
rectific copiiilor
Anonim
Îi protejează de un trai mai bun.
Nicu
Ce spui tu Marine, se intampla la toate institutiile de stat
Maria
Da, dar în educație, se întâmplă mai abitir decât în orice altă instituție de stat.
După ce că sunt bani puțni, îi fură și pe ăștia. Iar hoțul ăl mare în nesimțirea și prostia lui strigă hoții.
Probabil că nu veți întâlni în nicio instituție precum cea de învățământ umilirea profundă a angajatului, prin șantaj, hărțuire la locul de muncă, etc. (chiar dacă din exterior de multe ori nu se vede)
Diogene
Democratia se transforma in oligarhie. Asta e de pe vremea Republicii romana din anii 300 i.e.n. Dar ma iluzionam ca dureaza mai mult de 27 de ani cit a trecut de la, sa.i zicem totusi Revolutia din 89.