Ateroscleroza – boala arterelor datorată depunerii de colesterol sub învelişul intern al acestora – generează ateroamele. Acestea, împreună cu rigiditatea vasculară realizează în timp şi în diverse teritorii ale corpului deficite de irigaţie prin diminuarea calibrului arterelor, generând ischemia progresivă, până la întreruperea circulaţiei. Procesul se dezvoltă cronic, lent, în două-trei decade.
Prin consensul actual, boala arterială periferică (BAP) cuprinde localizările: carotidiană, vertebro-bazilară (la baza creierului), mezenterică (irigatul aparatului digestiv), renală şi extremităţile (membrele). Prevalenţa europeană a BAP, la populaţia între 60-90 de ani vârstă, este de 18%. Incidenţa bolii creşte cu vârsta şi este rară la cei sub 50 de ani. Evidenţierea clinică simptomatică într-o regiune din cele mai sus menţionate invită la căutarea ei şi în alte teritorii, ale căror localizări pot deveni, în timp, de mare risc.
Factorii tradiţionali de risc cardio-vascular: hipertensiunea arterială, dislipidemiile (creşterea grăsimilor circulante), diabetul zaharat, fumatul şi sexul bărbătesc (ca predilecţie, dar pot fi afectate şi femeile care colectează factorii) sunt incriminate în etiologia BAP.
Mai nou, s-au adăugat şi alţi factori de risc, cu implicare serioasă în aterogeneză: albuminuria (albumina crescută în urină), independentă de funcţia renală, plăcile arteriale calcificate endoluminale, rigiditatea arterială crescută şi boala cronică de rinichi, din ce în ce mai comună la diabeticii care ating decadele şapte şi opt de viaţă.
Cea mai comună şi relativ uşor de diagnosticat dintre localizările BAP este la nivelul membrelor inferioare. Claudicaţia intermitentă – durerea (crampele), asociind sau nu oboseala resimţită la muşchii gambelor la mers şi ameliorată la repaus este simptomul clasic specific al BAP cu localizare la membrele inferioare. Ea aduce pacientul la medic odată cu progresia bolii. Durerile la gambe pot apărea şi în decubit (poziţia culcat), trezind bolnavul noaptea din somn, datorită reducerii debitului sanguin în această poziţie. Durerea de decubit în primele luni de la apariţie se ameliorează dacă pacientul atârnă picioarele la marginea patului, prin creşterea gravitaţională a irigatului arterial. Este semnul existenţei unor severe stenoze arteriale şi în alte teritorii, fără simptomatologie până la apariţia complicaţiilor greu de gestionat medical.
Scopul prezentării de faţă este de a avertiza populaţia, pentru prevenirea apariţiei BAP la vârste din ce în ce mai tinere. Recomandările noastre ar fi:
– Depistarea la vârste tinere (începând cu 25-30 de ani) a nivelurilor crescute de grăsimi circulante (colesterolul şi trigliceridele) şi tratarea lor, continuu şi cu dozele potrivite, cu medicaţie alopată, pentru toată viaţa;
– Evitarea fumatului sau stoparea lui cât de curând posibil la orice pacient care cumulează unul sau mai mulţi factori de risc aterogen;
– Odată depistate, hipertensiunea arterială şi diabetul zaharat trebuie tratate continuu şi toată viaţa, sub îndrumarea medicilor specialişti;
– Instituirea unui stil de viaţă sănătos, încă din tinereţe, atât preventiv, cât şi curativ. Şi celor cu forme incipiente de BAP li se recomandă mersul pe jos în aer liber, cu durata de 30-40 de minute pe zi. Regimul alimentar recomandat de medici nu trebuie privit ca o povară şi trebuie păstrat toată viaţa;
– La apariţia unei suferinţe arteriale trebuie apelat urgent medicul de familie.
Ispita de a exista trebuie transformată în dorinţă fermă de a duce o viaţă echilibrată, de a practica „măsura în toate” şi de a ne bucura de fiecare răsărit de soare.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
