Miturile spun că dacă în perioada solstiţiului (21-24 iunie) eşti prins de sânziene sau dacă le vezi, acestea îţi iau vorbirea, considerând că le-ai aflat secretul. Sânzienele ţin cel mai mult la păstrarea sacralităţii secretului lor. Ele sunt socotite zâne ale cunoaşterii tainelor naturii şi vieţii, dându-le puteri deosebite florilor şi buruienilor, care, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Sânzienele se pare că au fost văzute de cuc, pentru că acesta amuţeşte chiar de ziua lor până la anul următor, când începe din nou să cânte. Credinţa în sânziene îşi are rădăcinile mult în trecut, îmbrăcând mai multe variante. O astfel de variantă importantă se referă la întâlnirea sânzienelor cu legendarul Ulise. Întâlnirea este povestită de bătrânul Homer, el arătând până la ce grad considerau grecii dorinţa de a învăţa. Homer descrie întâlnirea lui Ulise cu sânzienele – înţelese aici sub denumirea grecească de sirene – care, pentru a-l atrage pe Ulise, căutau argumente dintre cele mai irezistibile, făgăduindu-i nu ispitele plăcerii senzuale, ci cunoaşterea secretelor naturii şi vieţii. „Vino încoace, gloriosule Ulise! Niciodată nu trece cineva dincolo de noi, înainte de a fi auzit dulcele cântări, care se desprind de pe buzele noastre. Numai după aceasta pleacă plin de bucurie, ştiind acum tainele cunoaşterii naturii şi a lui însuşi. Noi cunoaştem tot ceea ce se ţine secret şi avem ştiinţă de tot ceea ce se întâmplă pe pământul cel bogat, pe care tu şi ai tăi călătoriţi atât de curioşi.”

Prin urmare, femeia are o natură dublă, pentru că este deopotrivă activă şi pasivă, provocând eros şi thanatos, cunoaştere şi iubire. Rezultă deci că tainele cunoaşterii sunt deţinute de femeie. Iar odată ce i se îngăduie bărbatului să urmeze această taină, instinctul curiozităţii se dezvoltă, se manifestă şi se măreşte atât de mult, încât el însuşi ajunge să-şi cunoască vulnerabilităţile. Acesta este blestemul sânzienelor. Dacă Ulise ar fi căzut sub acest blestem, el nu ar mai fi găsit drumul întoarcerii spre casă. De altfel, nu numai Ulise a fost ispitit de sânziene, ci şi Hercule însuşi. În timp ce Hercule păzea vacile, s-a apropiat de el, venind dintr-o parte, o femeie zveltă, înaltă, într-o rochie lungă, simplă, albă, în vreme ce din cealaltă parte venea o altă femeie cu rotunjimi apetisante, fardată şi cu un decolteu adânc. Dacă prima femeie i-a oferit lui Hercule cunoaştere şi curaj, luptă şi trudă, răsplătite printr-un renume nemuritor, cea de-a doua i-a oferit eroului sex, distracţie şi huzur pentru toată viaţa. Însă Hercule a ales renumele său nemuritor. Oare ce ar alege un Ulise sau Hercule actual? La această întrebare nu este greu de răspuns, pentru că femeia de azi nu mai este înţeleasă sub semnul cunoaşterii. Un Ulise din ziua de azi ar fi căzut în capcana sânzienelor nu din dorinţa de a cunoaşte cine ştie ce taină a vieţii sau a adevărului despre el însuşi, ci, mânat de instinctul plăcerii, care a ajuns astăzi al doilea instinct după cel al vieţii, el ar fi căzut în capcana sânzienelor, pentru că este obsedat exclusiv de plăcerile erotice. Deci un Ulise actual nu ar mai ajunge în Ithaka, iar însăşi Penelopa l-ar fi uitat demult.

Pe de altă parte, fiecare bărbat crede că cea mai frumoasă femeie e aceea pe care o iubeşte el. Iar frumuseţea ei este stabilită prin calcul exact al proporţiilor între părţile trupului, aspectul feţei, culoarea ochilor şi multe altele. Or, o femeie cu adevărat frumoasă este cea care dispune de o frumuseţe naturală ce vine din legea firii ei. În primul caz, aşadar, avem de-a face cu o frumuseţe percepută de bărbat în mod subiectiv, care va dispărea când va dispărea şi sentimentul de la care a pornit, iar în al doilea caz, frumuseţea este obiectivă, pentru că este susţinută de natură. Or, rareori o femeie a fost percepută cu adevărat obiectiv. Un astfel de exemplu ni-l dă Lucian Blaga. El se inspiră din femeile din viaţa sa pentru a încarna „femeia-concept”, adică femeia ce simbolizează aspiraţiile filosofului spre armonia perfectă dintre spirit şi materie, suflet şi corp. Şi astfel, descoperim la poetul nostru inspiraţii de cunoaştere şi impresii senzuale pline de viaţă, nespus de variate, aşa cum numai un poet poate să aibă. Considerăm deci că Lucian Blaga s-a întâlnit cu sânzienele şi le-a aflat tainele cunoaşterii. De aici proverbiala lui tăcere.

Gheorghe SAVU

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio