Scriam într-o ediţie anterioară despre veniturile consistente încasate de administraţia locală în urma exploatării Bazinului Olimpic din Piteşti. Ei bine, ieri m-am convins pe propria piele despre cum este posibil acest lucru realmente de invidiat.

Din cauza unei avarii la reţeaua de gaze din proximitatea unui SPA privat, am decis să-mi încerc norocul la Bazinul Olimpic din Costache Negri. Menţionez că a fost pentru prima dată când am pătruns în incinta generosului complex şi nu mică mi-a fost mirarea să văd câtă lume este prezentă la activităţi, cu mic cu mare, de la pici până la bunici.

Din capul locului, casiera mi-a cerut adeverinţa medicală pe care desigur că nu o aveam la mine, dar am căzut de acord că nu e nicio problemă dacă merg la cabinetul din complex pentru verificare. Ceea ce s-a şi întâmplat, contra unei sume modice de 5 lei.

După ce am făcut vizita medicală, am cumpărat un bilet de acces unic în valoare de 15 lei. În gândul meu am zis „Ce afacere bună, 15 lei intrarea chiar merită!” Doar că la poarta de acces am fost oprit de paznic fiindcă nu am cască de înot.

„Nicio problemă, puteţi cumpăra, costă 10 lei”. Fac o paranteză şi precizez că la Bazinul Olimpic e un mic bazar, de unde îţi poţi cumpăra chiar toate cele necesare. Mi s-a părut însă bizară obligativitatea de a purta o cască de înot, în condiţiile în care nicăieri în ţară unde am fost nu mi s-a impus acest lucru.

Îmi şopteşte cineva că ţine de normele de igienă, să nu îţi cadă păr în apă de pildă. Da, vin de la un alt bazin unde nu e obligatorie casca şi vă mărturisesc că nu am văzut fire de păr în apă, în fine. Renunţ la ideea de a mai înota şi întreb unde e sauna că prefer doar să mă relaxez un pic la căldură.

„Păi, sauna e într-un alt compartiment şi pentru acces plătiţi intrare separată. Încă 15 lei, deci 30 de lei în total!”
Iată încă un element care nu prea se potriveşte cu politica altor SPA-uri pe care le-am vizitat sau am fost abonat: nici la World Class Academy din Bucureşti, nici la Cheile Grădiştei, nici la o super-pensiune din Braşov, nici la Elyssium Piteşti pe vremea când avea aşa ceva.

Personal, pot să înţeleg politica administraţiei locale cu privire la tarife şi acces, însă nu aş avea cuvinte de laudă pentru asta.

Am zis să merg până la capăt şi am plătit în total 35 de lei ca să intru 30 de minute în saună.

Am văzut un vestiar cu chiuvete ruginite şi nişte seifuri (că nu le pot spune dulapuri) unde abia încape o gentuţă, în niciun caz geci de iarnă sau ghiozdane mai mari. Nu am reuşit să dau drumul la apă caldă, dar ce mai contează?

Clienţii îşi înşiră obiectele vestimentare (de la lenjerie intimă, până la cojoace) pe cuierele atârnate deasupra băncilor, băncile sunt şi ele ocupate de te miri ce, aşa încât şi dacă vestiarul e gol nu prea ai unde să te aşezi.

Sauna, leşinată, nu ştiu dacă avea 50 de grade că lipsea termometrul şi era doar un indicator de umiditate, de parcă asta mă interesa în mod deosebit. Am stat mai mult de o jumătate de oră fără să transpir un pic, ba chiar se făcuse pielea pe mine ca de şarpe. Am mai băgat un duş rece, am intrat iar, am asistat la tot soiul de discuţii despre fotbal, ceea ce m-a relaxat practic – nu sauna în sine.

Experienţa la Bazinul Olimpic a fost unică şi cu siguranţă nu o voi mai repeta nici dacă mă invită cineva pe degeaba. E ciudat cum lumea plăteşte bani pentru aşa ceva! E doar o opinie personală pe care mi-o asum.

Distribuie pe Facebook

George Olteanu

See Full Bio