Titlul tabletei de azi o să vă reamintească de o amuzantă emisiune pe care o difuza cu ani în urmă Prima TV.
Atunci era vorba de copii. Nu toţi bătrânii dau în mintea copiilor. Dar nici nu sunt puţini cei care, fără semne de senilitate, spun şi fac lucruri trăsnite. De la caz la caz e vorba de lipsa măsurii şi a bunului simţ, de şcolile prin care s-a trecut şi de meseria practicată până la ajungerea la pensie.
* Eram student în ultimul an şi în prima zi a stagiului de ginecologie la Spitalul Filantropia. Grupa mea era formată din 6 fete şi 6 băieţi. Ne-a preluat o doctoriţă ce ne-a spus că ne va prezenta un caz pe care nu-l vom uita niciodată. Aşa s-a întâmplat. Ne-a dus într-un cabinet unde pe o masă ginecologică o doamnă trecută de a doua tinereţe stătea în cunoscuta poziţie neagreată de toate femeile.
Pacienta a fost rugată să ne spună fără vreo reţinere ce necaz are. A acceptat, apoi cu zâmbetul pe buze s-a destăinuit: „Dragilor, eu am 75 de ani şi multă carte la viaţa mea. Sunt într-o situaţie desigur neplăcută, dar n-am decât un regret. Că am întâlnit aşa de târziu bărbatul vieţii mele. E cu 40 de ani mai mic decât mine, are virilitatea unui satir şi… doamna doctor mi-a spus că am ruptură de vagin! Asta e! Sper să mă repar repede…”
* „Dom doctor, am păţit-o la bătrâneţe, acum la 70 de ani împliniţi. M-am pensionat devreme, că am avut grupă, stau la bloc, dar merg foarte des la casa părintească de la ţară. Acolo… e de muncă, dar se găseşte şi de iubit.
Stau bine cu instrumentele din dotare. S-a dus vestea şi mă căutau unele
de-mi era ruşine de vârsta lor: 17-18 ani, numai muc şi sfârc. Mi-a murit nevasta şi un an am ţinut post negru la sex.
O dădui în bară cu una ce are 60 de ani şi mi-a spus că al ei este iertat. Cred că mai are şi pe alţii, că m-a îmbolnăvit tu-i grijania mă-sii! Oricum e mai bine aşa, decât să fii iertat. Că după aia, viaţa nu mai are niciun farmec. Eu sunt prevăzător: bag la greu ţelină cu mere rase şi mămăligă. Aşa am citit într-un almanah vechi”.
