În ultimii ani am revăzut de multe ori documentare de pe Discovery care prezintă incredibila viaţă a somonilor, de când apar pe lume şi până la bătrâneţe. Anii trec repede, milioanele de exemplare sunt într-o goană nebună spre maturitate, înfruntă obstacole naturale şi o mulţime de răpitori, având ţel final să perpetueze specia şi apoi să moară în apele reci ale zonelor nordice.
Privit din profil, când a intrat în cabinet, ţăranul în vârstă de 77 de ani semăna cu un somon: ochi spălăciţi, nas ascuţit, buze subţiri ce lăsau să se vadă în partea din faţă a gurii trei-patru dinţi fioroşi plini de tartru. Este numai oase şi piele, respiră greu şi o tuse tabagică nu-i dă pace. Mi-a reamintit de filmările în apele puţin adânci ale bătrânilor şi epuizaţilor somoni, care după mii de kilometri parcurşi, scăpaţi de urşii Grizli, aşteaptă să-şi depună lapţii şi apoi să moară, fecundând ca o izbăvire icrele femelelor.
Ce credeţi că dorea de la noi acest bătrân fost sculer-matriţer? Ne-a cerut un aviz dermatologic care să confirme că nu are vreo boală de piele contagioasă, ca să meargă la un tratament într-o staţiune balneară, „unde ţi se mai pune sângele în circulaţie şi prin fel de fel de alea, te scapă de durerile de oase”, iar după câteva clipe a continuat: „Vorba vine! Domn’e, nu ştiu cum îi spune, dar cred că eu am boala de care se zice că suferea Carol al II-lea. Ştiţi la ce mă refer… Femeia mea e bătrână şi bolnavă. Iar prin sat dai cu tunu’ şi nu găseşti una nebăbită şi la care să-i placă sexu’. E a treia oară când mă duc la băile astea. Domn’e, ce crailâc e acolo, nu se egzistă! Ai pe alese şi nu-i pe bani. Totu’ e să-ţi intre sângele în instalaţie…”
Dr. Viorel Pătraşcu
