Topirea zăpezilor din ultima vreme a permis ca nivelul apei din lacul de acumulare de la Vidraru să atingă cotele aproape maxime.
Adâncimea apei este acum de peste 150 de metri lânga barajul curbat, cam 3 metri (înălţime) mai fiind necesari pentru ca apa să ajungă la gurile de deversare.
Înalt de 166 de metri, şi cu o lungime la coronament de 307 metri, Barajul Vidraru a deversat controlat ultima dată în iunie 2013.
Cum încă mai este zăpadă netopită pe versanţii din amonte de stabiliment este de aşteptat ca în scurtă vreme să se atingă şi volumul maxim de apă pe care poate să-l capteze barajul.
Amenajarea Vidraru, formată dintr-o acumulare de mari dimensiuni, un baraj din beton în dublu arc, o galerie de aducţiune, o centrală subterană şi o galerie de fugă, a fost realizată prin punerea în practică a unui concept modern (la vremea aceea), ce a permis captarea apelor dintr-un bazin hidrografic cu o suprafaţă de 745 kmp.
Debitul mediu captat, de 19,7 mc/s, este asigurat atât din râul Argeş, cât şi din bazinele învecinate: Topolog, Vâlsan şi Doamnei, prin 10 captări secundare cu galerii subterane în lungime totală de 29 km.
Barajul Vidraru, obiectiv de importanţă strategică pentru sistemul energetic naţional, a împlinit în urmă cu doi ani 50 de ani de la inaugurare, construcţia acestuia fiind începută în 1960, hidrocentrala fiind pusă în funcţiune în 1966.
Centrala are 220 MW, lacul de acumulare are un volum de 465 de milioane de metri cubi, iar pentru realizarea obiectivului au fost puse în mişcare resurse impresionante, forându-se 42 de kilometri de galerii subterane şi excavându-se 1,78 milioane de metri cubi de rocă, din care un milion în subteran.