De sute de ani, diamantul este o valoare pentru oricare investitor care doreşte să-şi pună la adăpost o parte din economiile sale. Este un plasament profitabil. De câteva luni, valoarea diamantului este în creştere. Cu 8% beneficii pe an, e imbatabil. Informaţia furnizată la televiziunea franceză privind rentabilitatea diamantului ar putea în zilele acestea să sune… veşnica pomenire cu o rentabilitate slabă, sub 5% pe an.
Informaţia se răspândeşte în toată Europa, iar cele 8 procente de beneficii au declanşat cumpărări masive. Toată lumea se precipită, pentru că volumul extras rămâne stabil, în timp ce numărul de cumpărători creşte vizibil. Valoarea sa va creşte, deci, şi ea. Logic. E prevăzută o vânzare de cantităţi duble de diamante în 2020 faţă de 2016 şi o producţie incapabilă să ţină pasul. Preţul va exploda în lunile următoare şi va mai creşte mulţi ani. Cu un libret de economii care, când e în formă, plăteşte 1%. Obiectivele sunt, desigur, rentabilitate, mărimea pietrei, preţul şi calitatea… Dar mai ales trebuie, după ce v-aţi cumpărat un stoc de diamante, să vă gândiţi bine unde le păstraţi. Cele mai mari şi mai productive mine de diamante sunt în Africa de Sud. Am decis să fac încă un drum acolo. Veniţi cu mine?
Dar pentru toate acestea trebuie bani (eu nu am). Un fost director general al primăriei dintr-un orăşel francez a lucrat din 2001 până în 2006. De atunci continuă să primească aproape 4.000 euro pe lună fără a face nimic. Titlul lui oficial este „funcţionar fără slujbă pentru moment”. Din informaţiile pe care le am, ar fi în Franţa vreo 150 de persoane în această situaţie. Omul despre care vă vorbesc caută un serviciu, dar, ghinion, nu găseşte… Şi asta durează de nu mai puţin de zece ani. Eu am văzut pe vremuri la Bucureşti oameni prin întreprinderi care nu făceau absolut nimic, dar cel puţin erau prieteni cu secretarul de partid şi aveau salariu fără probleme. Ăsta nu-i prieten cu nimeni!
Alex HOROVEANU
