Cândva, în zona Târgu din Vale erau două dintre cele mai cunoscute clădiri din Piteşti: Moara şi Fabrica de pâine. În perioada comunistă, când pâinea se dădea pe cartelă, locuitorii oraşului mergeau la fabrica de pe strada Obor, a cărei brutărie avea deschise trei ferestre unde se vindea pâine abia scoasă din cuptor. Autorităţile vremii cunoşteau situaţia, dar închideau ochii, făcându-se că nu văd nimic.
După decembrie 1989, fabrica a fost privatizată, devenind Spicul Argeş SA. Atunci au început primele modernizări, au fost aduse cuptoare performante, se lucra în schimburile I şi III (ocazional şi în schimbul II). Prin cele trei ateliere din Piteşti şi prin unităţile din Colibaşi, Costeşti, Vedea şi Merişani fabrica asigura pâine pentru majoritatea argeşenilor.
În anul 2002, fabrica „Spicul” a fost preluată prin fuziune de firma „Vel Pitar” (controlată de fondul american de investiţii Broadhurst), liderul pieţei româneşti a produselor de panificaţie si morărit. O vreme, activitatea a continuat la vechiul sediu de pe strada Obor, după care centrul de greutate al producţiei a fost mutat la secţia din zona de nord a municipiului. Nu a durat mult şi, pe fondul scăderii cererii, al apariţiei altor producători, activitatea s-a restrâns până când fabrica de pâine a fost închisă şi în scurt timp a fost rasă de pe suprafaţa pământului. O vreme, moara a continuat să funcţioneze, vechea clădire a fost reabilitată şi modernizată, dar după o agonie care a durat câţiva ani, şi moara a avut aceeaşi soartă.
O junglă
Acum, curtea fostei fabrici de pâine e năpădită de bălării şi vegetaţie forestieră crescută de-a valma. O adevărată junglă apărută la marginea oraşului, în care ţi-e frică să intri. Nimic nu mai aminteşte de faptul că acolo s-a aflat principalul producător de pâine din judeţ. Din tot ce a însemnat „Spicul” au mai rămas doar stâlpii cu arcada metalică şi poarta de intrare, unde scrie cu litere de-o şchioapă „Platformă de închiriat”. De peste 10 ani zace afişul cu pricina, dar nimeni nu s-a arătat interesat de ofertă. Temându-se de şerpi şi alte jivine care s-ar putea afla prin bălării, nici măcar oamenii străzii nu-şi mai fac adăpost în curtea de mult timp părăsită. Ici, colo sunt grămezi de gunoi aruncat de şoferii aflaţi în trecere sau de cine ştie cine. La fosta moară e ceva mai multă curăţenie, graţie platformei betonate rămase după demolarea clădirii. Acolo, terenul rămas liber, în suprafaţă de 3 hectare, a fost scos la vânzare. Din câte se pare, până acum nimeni nu pare interesat să cumpere, ori să construiască ceva pe terenul care valorează mulţi bani şi care e situat la un pas de un nod rutier deosebit de important şi circulat.
Val. NICOLAU