Mă indignează decalajul dintre lege şi dreptate. Sunt prea multe cazuri când legea nu se întâlneşte cu dreptatea. Este la fel ca decalajul dintre gândire şi scris, când una gândeşti şi alta scrii. Sunt multe legi nedrepte. Şi voi da exemplul legilor care reglementează pensiile. Unii pensionari se bucură de legi speciale, iar alţii, cei mai mulţi, de o lege care-i dezavantajează din perspectiva punctului de pensie. Nivelul pensiei unui fost magistrat poate fi chiar mai mare decât salariul unui omolog aflat în funcţie. Acest lucru se întâmplă numai în domeniul respectiv, în timp ce în Constituţie e prevăzut că nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege. Cei care lucrează în domeniul Justiţiei sunt infailibili. Or, legile ministrului Tudorel Toader tocmai asta au urmărit, anume să mai ştirbească din această infailibilitate. Şi ce s-a întâmplat? Au ieşit oameni în stradă pentru a protesta împotriva ministrului Toader. Sigur, multe dintre prevederile legislative propuse de Toader sunt de interpretat, dar oricum acest ministru nu a făcut altceva decât să mai elimine din legislaţia băsistă, care a fost una autocrată. De altfel, în toate domeniile de activitate unii angajaţi au mai multe drepturi decât alţii. În învăţământ, sănătate, armată, poliţie, unii angajaţi au mai multe privilegii decât majoritatea celorlalţi colegi. Or, lipsa unui criteriu obiectiv pentru legal-dreptate duce la apariţia demagogiei. Pe de altă parte, se presupune că fiecare cetăţean cunoaşte legea, dar este cert că acelaşi cetăţean ştie exact ce este dreptatea.
Iată dar cum situaţia generală a societăţii noastre se caracterizează prin dezastrul civic provocat de raportul dintre legal şi dreptate. Există prea multe cazuri când în speţe asemănătoare hotărârile judecătoreşti sunt diferite. În tribunalele noastre jurământul pentru adevăr este egal cu zero. În trecut, ţăranii, pentru a fi crezuţi, îşi duceau tot satul la tribunal ca să fie garant pentru jurământ. Codurile penal şi civil sunt o superficialitate faţă de realităţile sociale, până în cele mai mici amănunte de probatoriu. Forma juridică nu reflectă fondul şi ordinea juridică. Trăim o mascaradă legislativă de peste un sfert de veac. Sunt sancţionate idei, nu fapte. De exemplu, s-a ajuns ca unii profesori să primească diferenţele salariale obţinute în urma hotărârilor judecătoreşti, în timp ce alţi profesori să piardă aceste sume tot din cauza unor hotărâri judecătoreşti. La fel se întâmplă şi în cazul declaraţiilor rectificative, ca şi la dobânzile obţinute de pe urma sumelor de bani restante.
Prin urmare, balanţa dreptăţii îşi schimbă poziţia de la o zi la alta, în funcţie de cum bate vântul. Astfel, în societatea românească legalitatea este abrogată. S-a introdus domnia bunului plac şi dreptul celui mai tare. Simţul legislativ a ajuns o tehnică de guvernare. Iar acest simţ a luat amploare mai ales în timpul regimului lui Traian Băsescu. Încă de la începutul acestui regim, politica şi-a închis dulapul, dar s-a deschis cel al justiţiei. Au fost multe poliţe de plătit. Şi această plată continuă şi astăzi, iar aluatul este mare, la fel şi miza. Aşa apare demagogia în justiţie.
Dacă demagogul în politică se înfierbântă în timpul alegerilor, demagogul în justiţie o face după alegeri. Există o împletire între interesele politicienilor şi cele ale unora dintre magistraţi. Aşa apare abuzul, care este o fatalitate pentru puterea coruptă: prin el se măreşte, prin el se prăbuşeşte. Semnul prăbuşirii este atunci când opinia publică ia conţinut juridic, iar politicienii tremură în faţa rezultatelor alegerilor. Este exact ceea ce se întâmplă în zilele acestea. Se guvernează prin legi, dar nu avem domnia legii. O lege nu poate depăşi prevederile constituţionale.
Pe de altă parte, politicienii dispreţuiesc problemele juridice şi morale. Aşa s-a ajuns ca ţara noastră să fie cufundată într-un somn adânc. Iar întunericul de afară este străpuns de lumini ce par ochi de lupi. Iată de ce o legislaţie bazată pe dreptul forţei este o simplă maculatură. Un sistem judiciar care nu apără dreptatea pe lângă textul juridic în care încadrează fapta infractorului este un rău sistem judiciar. Iar dacă lucrează cu premeditate este o ticăloşie. Mai ales că nimic din ceea ce este legal nu poate fi imoral.
19 Comentarii
Goargăș
Noua formă a jurământului din justiție: „Jur să spun adevărul și numai adevărul și să nu ascund nimic din ce m-a învățat pârâtul/inculpatul să spun…” Ca la noi, la nimeni!
Anonim
Banii inclina balanta intr-o parte sau alya
Ion
Da, aveţi dreptate.
Tocmai acest lucru reprezintă balanţa care se găseşte poziţionată în partea de sus la intrarea în clădire.
Practic, cetăţeanul este informat din capul locului: care dă mai mult dezechilibrează balanţa şi câştigă.
În instanţele din România nu există nicio legătură între justiţie şi dreptate, dreptatea este una, în timp ce justiţia este acel lucru care se cumpără de la judecători cu bani. Din păcate, în majoritatea cazurilor justiţia şi dreptatea sunt două fenomene diametral opuse.
Anonim
În general orice mecanism care are piese în mişcare se uzează.
Şi cum balanţele folosite de instanţele de judecată au ca an de fabricaţie anul 1865, este normal ca acestea să fie decalibrate.
O decalibrare masivă a balanţelor a survenit în perioada comunistă, când sentinţele erau cunoscute înainte de începerea procesului, decalibrarea balanţei fiind realizată în mod deosebit de către angajaţii securităţii.
Ori cum lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba, decalibrarea şi furtul la balanţă a continuat şi după 1989, ba chiar mai intens decât înainte, având în vedere că a crescut cantitatea de caşcaval (întreprinderi de furat şi jefuit, terenuri agricole, păduri particulare şi de Stat de furat, etc.) şi toate acestea la Ordinul serviciilor de informaţii, care au crescut atât numeric, cât şi necesităţile acestora (vacan’e exotice, vile, amante, conturi în străinătăţuri, etc.).
Aproape că nu există proces în care balanţa să nu fie influenţată de ordinele serviciilor, caşcavelele oferite de avocaţi , etc..
S- a ajuns ca şi pentru simple procese pentru care se solicită diverse drepturi salariale să- şi facă simţită prezenţa serviciile de informaţii.
Bineânţeles că balanţa la acest moment este foarte dezechilibrată, inclusiv prin faptul că politicienii au inventat după lovitura de stat din 89, recompensarea magistraţilor cu pensii speciale, şi alte bunătăţi (legale- oficiale şi neoficiale)
Procesele din ziua de azi se aseamănă cu alba – neagra, dacă nu cumva chiar mai rău, totul depinzând pe cine ai stăpân şi / sau al cui ieşti.
Anonim
Rectific esti în loc de ieşti
Anonim
„-Nu degeaba se spune că peştele de la cap se împute, iar Curtea de Apel Piteşti în acest caz este capul.
Având răbdarea şi timpul necesar să studiez comportamentul judecătorilor şi deciziile emise de Curtea de Apel Piteşti, am avut ocazia să constat, nu atât de mult incompetenţa sau nepregătirea judecâtorilor ci corupţia din sistem.
Oare cum este posibil ca acelaşi complet de judecători ai Curţii de Apel Piteşti în urmă cu o săptămână, să dea dreptate reclamantului, iar la o săptămână distanţă un alt reclamant cu aceeaşi speţă, dar cu acelaşi pârât să- i se respingă acţiunea?
Se impune a se preciza că toate documentele din ambele dosare sunt identice „plagiate”, (inclusiv cererea de chemare în judecată, cuvânt cu cuvânt) singurul lucru diferit fiind numele şi prenumele reclamantului.
Şi nu este un caz singular şi accidental.
Consider că, corupţia în cadrul Curţii de Apel Piteşti are rădăcini adânci în politică. Din acest motiv consider că ne confruntăm cu un stat mafiot.”
Ana
Semnul prăbușirii este când societatea ia conținut juridic. Foarte interesant. Adică trăim ca intr-un lagăr.
Anonim
Marea majoritate a românilor o duc mai rău decât în lagăr.
În condiţiile în care după o lună de muncă cinstită, nu eşti în stare să- ţi acoperi cheltuielile de bun simţ, chirie, apă, săpun etc, se numeşte semi sclavie. Justiţia română a contribuit din plin să ajungem la acest nivel.
ICĂ
În condiţiile , în care s- au judecat:
– 21 dosare la Tribunalul Argeş, 8 dintre acestea au ieşit favorabile reclamantului la Tribunal, dar şi acestea 8 au fost anulate de Curtea de Apel Piteşti, cu rezultat final -cetăţeanul de rând a pierdut toate procesele,
– 21 de dosare la Tribunalul Bucureşti, din care toate au ieşit favorabile reclamnatului, Curtea de Apel Bucureşti menţinând sentinţele Tribunalului Bucureşti, cu rezultat final -cetăţeanul de rând a câştigat toate procesele,
Trebuie menţionat că speţele depuse la instanţele bucureştene coincid cu cele depuse la Tribunalul Argeş, partea pârâtă fiind instituţii publice ale statului.
În aceste condiţii constatăm că ne confruntăm cu Mafia Judecătorilor ageşeni care este asemănătoare cu Mafia permiselor de Argeş.
Anonim
Dreptatea / nedreptatea se aplică şi în funcţie de obiceiurile locului.
Dacă domnii judecători s- au obişnuit într- un anume fel, nu putem să avem pretenţii să aplice legea cu imparţialitate.
Imparţialitatea judecătorilor o întâlnim doar în poveşti.
Ilie
Balanţa dreptăţii este una, balanţa justiţei este alta.
Ca să nu mai ameţim omul de rând, trebuie specificat că balanţa justiţiei este tot una cu balanţa corupţiei.
Şi cum corupţia este în floare, şi se regăseşte în tot şi în toate, trebuie să conştientizăm că balanţa justiţiei este contrară balanţei dreptăţii.
În concluzie, poate fi utilizată şi balanţa justiţiei, numai că la interpretarea rezultatelor, pentru aflarea adevărului nostru, trebuie să aplicăm o negaţie balanţei justiţiei.
Transformarea utilizată de noi este reversibilă şi în celălalt sens.
Daniel
Ar fi trebuit sa scrii despre balanta nedreptatii
marin
Mi-a plăcut foarte mult expresia: ,,Iar întunericul de afară este străpuns de lumini, ce par ochi de lupi”. Foarte frumos! sunt lupi ce poartă piei de oaie!
Ilie
Şi aceşti lupi în piei de oaie, sunt foarte bine organizaţi se găsesc infiltraţi peste tot în instituţiile statului Mafiot.
Nu există instituţie în România în care la conducere să nu găsim cel puţin un lup înfometat pus pe jaf.
În general, foarte rar lupii (cu două picioare) sunt singuratici. Pe plaiurile mioritice se lucrează în haită (la nivel de instituţie) şi la rândul lor haitele colaborează (între instituţii) pe linie ierarhică pentru îngenucherea şi păparea eventualelor oi ale Domnului răzvrătite.
Dacă privim cu atenţie, şi lupul are dreptatea lui, aşa s-a născut pus pe furat şi omorât, ceea ce este imposibil de dezvăţat.
Nu degeaba se spune că lupul îşi schimbă părul dar năravul ba.
Şi cum spuneam, lupii noştrii (originali) ne- au distrus şi nu lupi maghiari, chinezeşti sau de alte naţii. Din contră oile rătăcite plecate de foame din România au primit o bucată de pâine şi un pahar de apă tocmai de la lupii străini.
Anonim
Ma incânta aceste comentarii . Provin de la oameni cu opinii pertinente, foarte bine argumentate. Cred ca puse cap la cap s-ar putea constitui intr-un editoarial propriu-zis. Asta e, de fapt, meritul unui editorialist: sa genereze discutii de bun-simt, fiecare punct de vedere fiind insotit de argumente.
Delia Dumitrica
Delia Dumitrica
Anonim
Strâmbă rău, dreptatea asta în Argeş.
Rabdau
„Pe de altă parte, se presupune că fiecare cetăţean cunoaşte legea, dar este cert că acelaşi cetăţean ştie exact ce este dreptatea”. Daca intrebi orice beneficiar de pensie ” nesimtzita” daca o merita, itzi va raspunda ca , da. Fiecare cu dreptatea lui.
Anonim
În acest articol este vorba despre „dreptatea” dată de judecători ca urmare a transpunerii legii în practică.
Faptul că există „beneficiar de pensie ” nesimtzita””, aceasta este legală că doar este votată de politicienii pe care poporul i- a ales.
Problema cea mai gravă este modul cum un judecător aplică legea astăzi ca fiind „albă”, iar mâine acelaşi judecător aplică aceeaşi lege ca fiind „neagră”.
În ambele cazuri ne confruntăm cu dreptatea strâmbă dată de judecător în speţe identice.
Filozofia spune că în aceleaşi condiţii trebuie să obţinem rezultate identice, lucru care s- a dovedit în practică a fi valabil (diferenţa între cele două cazuri ale noastre fiind şmenul)
Bineânţeles este vorba de corupţie şi nu de altceva.