La acest sfârşit de an, trăim un contrast izbitor: pe de o parte, luminile feerice ale oraşelor, cu brazi împodobiţi, pe de alta – un şir întreg de nemulţumiri. Acestea mocneau de multă vreme, de când criza politică a fost iscată de un domn narcisist, cu pretenţii de lider absolut – l-am numit pe Câţu, care a ajuns al doilea om în stat. Numai la noi este posibil ca cineva care n-a fost în stare să ia treapta a doua la un liceu industrial să ajungă aici.
Acum, nemulţumirile s-au transformat în manifestaţii-protest în stradă, cu tot tacâmul – vuvuzele, lozinci, „huo-huo” şi vorbe „dulci” – la adresa decidenţilor. Guvernul face, în acest timp, exerciţii de acomodare între parteneri care se luptă să uite sintagma „alianţă contra naturii”. De fapt, o alianţă, auzim din ce în ce mai des, între fosta „ciumă roşie” şi… „ciuma galbenă”. De ce ciumă? Doamne fereşte de conţinutul sintagmei, mai ales acum, pe vremea Covidului şi a Omicronului! Ca întotdeauna, categoria de fapt cea mai defavorizată profesional – cadrele didactice – (încă) n-a ieşit în stradă. În schimb, vrea să se facă auzită, prin epistole-semnal, de bun simţ. Aşa a procedat liderul Sindicatului din Învăţământul Preuniversitar „Muntenia”, prof. Adrian Voica. El atrage atenţia, adresându-se prefectului Argeşului şi premierului, asupra nedreptăţii perpetue pe care o trăiesc cadrele didactice. Li s-au promis oficial, prin Legea 153/2017, majorări salariale, dar acestea sunt aşteptate la… calendele greceşti, adică nimic.
Şi tot nimic va fi, probabil sau sigur – numai… Dumnezeu ştie! – şi de la 1 ianuarie 2022, deoarece premierul Ciucă a anunţat deja îngheţarea drepturilor salariale cuvenite bugetarilor.Adrian Voica vorbeşte în scrisoare despre „pacea socială” şi despre „prevenirea tensiunilor sociale”.
Din ianuarie 2020, de când s-a acordat „cea de-a doua tranşă de 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018”, personalul didactic nu a mai beneficiat de nicio majorare salarială.
Am scris adesea despre statutul cadrului didactic, ca motor hotărâtor al oricărei reforme a învăţământului. În pofida acestui adevăr, cadrul didactic nu este preţuit, deşi eforturile lui azi, în condiţiile pandemiei, sunt foarte mari. Profesorii reprezintă singura categorie de bugetari care nu beneficiază de sporuri pentru condiţii de muncă. „Personalul din învăţământ nu mai poate suporta să fie supus sacrificiului”. Acesta este avertismentul profesorului Adrian Voica.
Degeaba de ascund politicienii după… deget, statisticile europene spun totul: România are un procent ridicat de săraci şi un grad periculos de îndatorare. O cauză este sigur legată chiar de… şcoală: promovările, la noi, nu sunt meritocratice. Ba, se vorbeşte tot mai mult, din păcate cu date, despre… prostocraţie! Trist, dar adevărat.
