Traficul rutier reprezintă principala provocare pentru administraţia locală sin Piteşti. Cum să lărgeşti străzile, cum să faci mai multe parcări (şi unde?), cum să-i determini pe oameni să apeleze şi la alte mijloace de transport decât maşinile personale care aglomerează peste măsură străzile? Iar şantierele deschise în diverse zone sunt şi ele o problemă, ca să nu mai despre semafoarele pe care le „prinzi” la tot pasul. O experienţă de şofer de zi cu zi în Piteşti nu este de neglijat…
Traseu cu… roşu
Pornim cu maşina din zona Sfânta Vineri, dimineaţa, pe la ora 7.30. Mulţi pleacă acum spre serviciu. Nu plouă, nu e zi de şcoală (când sunt cursuri, traficul creşte exponenţial). Ajungem la sensul giratoriu de la Rectorat – Târgul din Vale. Abia se circulă pe strada Gheorghe Şincai, dar reuşim să „dăm” în primul semafor, la intersecţia cu bulevardul I.C. Brătianu: e roşu. Continuăm traseul şi ajungem pe bulevardul Republicii, căci avem de gând să urcăm pe bulevardul Eroilor. La intersecţie, din nou semafor, din nou roşu. Ne bucurăm că facem virajul la stânga, dar ne oprim după câteva zeci de metri: semafor la intersecţia cu strada Armand Călinescu: roşu. Urcăm pe Eroilor, ajungem la intersecţia cu strada Exerciţiu. Aţi ghicit: semafor roşu. Coborâm pe strada Banat şi apoi, pentru a ajunge din nou pe Eroilor, o „tăiem” pe strada Constantin Dobrescu Argeş, căci de ceva vreme e sens unic. Strada Exerciţiu e în lucru. La intersecţia cu Exerciţiu, stop: semafor roşu. Trecem peste „hop” şi ajungem la intersecţia cu strada Smeurei. Semafor roşu. Coborâm, frână: roşu la semaforul de la intersecţia cu bulevardul Republicii. Cotim la stânga, ne oprim însă imediat la semaforul de la intersecţia cu strada Maternităţii. Continuăm drumul, trecem de sensul giratoriu de la statuia Ţăranului Român şi ne oprim în semaforul cu temporizare de la Spitalul Militar. Culoarea: cea care-i înfurie pe tauri. Depăşim momentul, dar la staţia de la Universitatea „Brâncoveanu” avem iarăşi ghinion să stăm la semafor. În fine, urcăm pe Mircea Eliade, lăsăm ce avem de lăsat şi facem traseul invers, până pe bulevardul Republicii, de unde am scris aceste rânduri. Important: la două semafoare am prins, totuşi, verde!
Se lucrează
Traficul este îngreunat pe alocuri şi de lucrările de pe domeniul public. Ieri, de exemplu, s-au făcut reparaţii la podul peste Râul Doamnei (poartă de intrare în Piteşti, dinspre Ştefăneşti); pe strada Exerciţiu se stă, deocamdată, căci cei de la telefonie au de mutat un cablu subteran şi nu se îndură să o facă, din motive neştiute. Or, ar fi absurd să se asfalteze acum drumul pentru ca apoi să fie „tăiat” iarăşi. Şi în alte zone se fac reparaţii sau marcaje. Încă o dată spunem: noroc că e vacanţă!
Cum stăm?
De fapt, care sunt problemele mari privind traficul rutier? Străzile ar fi una. Ele nu mai pot fi lărgite, din cauza proprietăţilor particulare; altele noi este greu să construieşti: pe de-o parte, procedurile care implică fonduri naţionale sunt greoaie şi durează ani la rând (a se vedea centura ocolitoare existentă şi demersurile pentru cea dorită pe varianta Vest); pe de altă parte, dacă vrei să faci o „străpungere”, cum plănuieşte primăria, în cazul zonei Trivale spre centru, alta decât strada Smeurei, dai peste litigii pentru terenuri sau peste proceduri nedefinitivate. În plus, te mai trezeşti şi că Primăria Bradu a pus în posesie cetăţeni pe loturi de teren din Piteşti (pe principiul „… punere în posesie în punctul Piteşti”). Pe de altă parte, parcul auto creşte de la o zi la alta. Au fost şi 1.000 de înmatriculări pe zi. Se duc lupte grele pe locurile de parcare, iar când primăria vrea să facă parcări noi (Şcoala Nr. 14, Poşta Craiovei, blocurile Fortuna etc.), cetăţenii nu sunt de acord. Nici pe Banatului nu vor oamenii parcări, deşi abia te strecori cu vehiculul printre maşinile staţionate de o parte şi de alta. Vrei să treci prin centru, prin zona băncilor? Şi aici sunt maşini oprite peste tot neregulamentar, deşi la doi paşi este aproape goală parcarea supraterană din zona Mavrodolu. Să zicem, dintr-o altă perspectivă, că primăria reuşeşte să facă toate pistele de bicicletă promise şi că lumea o să prindă drag de transportul pe două roţi. Se va întâmpla, bag mâna în foc, ca pe strada Basarabiei: sunt piste de o parte şi de alta, dar şoferii de maşini le folosesc şi pe acelea pentru ei. În plus, conformaţia Piteştiului (în terase) nu lasă loc de legături prea bune din acest punct de vedere. Cât despre transportul public în comun, s-au dus vremurile când autobuzele gemeau de oameni. Nu mai sunt platformele industriale de altădată, maxi-taxi-uri ale unor firme fac concurenţă neloială „Publitrans”-ului şi folosesc infrastructura oraşului fără să achite vreun leu, iar transportul metropolitan (spre şi dinspre localităţile limitrofe, cu autobuze) este încă un vis din cauza neconcordanţelor legislative. Şi uite aşa, ca şofer, trebuie să înveţi să ai răbdare nu doar la semafoarele care, până la urmă, au menirea de a dirija traficul (cică va fi achiziţionat un sistem de management inteligent al circulaţiei rutiere, astfel încât semafoarele să acţioneze în funcţie de fluxul de maşini, şi nu de un „cronometru” prestabilit); trebuie să ai grijă la zecile de şoferi „cu permis de Piteşti” (zicală, din păcate, generată de amatorii care şi-au luat permise pe şpagă); să fii atent la lucrări; să faci slalom printre maxi-taxi de tot felul, unele ilegale; să fii atent la maşinile parcate aiurea; să, să, să… Primăria are un plan de mobilitate urbană pe care doreşte să îl pună în aplicare cu fonduri europene. Dar până atunci, parcă vedem că parcul auto va creşte şi mai mult şi, într-un fel, ne vom dori să ne putem… teleporta.
