Era un fel de ritual: plecam dimineaţa de acasă spre serviciu şi, pe drum, luam în fugă o cafea de la unul dintre multele automate înşirate pe traseu. Acum vreo două zile, însă, ceva m-a trezit mai repede decât cofeina (câtă o fi fost în zeama colorată din pahar): majoritatea aparatelor erau scoase din funcţiune, iar în unele locuri au dispărut de tot (de pildă, peste drum de Judecătorie). Şi apoi mi-a picat fisa: fiecare automat în parte va trebui autorizat.
Printre cerinţele noi impuse – automatele să fie racordate la o sursă de apă potabilă. Greu de făcut aşa ceva pe stradă. Rămâne de văzut ce vor face instituţiile şi firmele: vor da bani să racordeze maşinăriile care servesc cafeaua gata făcută sau angajaţii vor reveni la vechiul obicei de a-şi face singuri licoarea? În treacăt fie spus, nu cu mult timp în urmă atrăgeam chiar noi atenţia că în aceste automate se punea apă de izvor (cu amoniu peste limite), nicidecum apă îmbuteliată cum se lăudau furnizorii.
Eu m-am lămurit: voi bea de acum înainte numai cafea făcută la serviciu sau la localuri specializate!
