Au plâns atingând pentru ultima dată sicriul: “Adio, domnule Profesor!”.
89 de ani. Atât i-a îngăduit Dumnezeu să se bucure de frumusețea lumii văzute. Apoi, i-a cerut sufletul. Și Alexandru Puiu, venerabilul profesor universitar doctor, s-a stins. A lăsat în urmă multă durere dar și un model de dăruire pentru semeni. Cei care l-au prețuit și s-au bucurat de prietenia lui, l-au condus astăzi pe cel din urmă drum. Unul presărat cu flori, multe flori și multe lacrimi, așa cum se întâmplă la marile despărțiri.
Viață de excepții Alexandru Puiu a avut din adolescență înclinație către economie și matematică iar drumul pe care l-a urmat nu a surprins familia. Era începutul unei cariere spectaculoase în domeniul economiei, în care a excelat. Datorită rezultatelor remarcabile a ajuns la Institutul de Cercetări Economice al Academiei Române iar rodul muncii sale și-a găsit expresia în cărți, articole, lucrări de specialitate. În 1970 își obținea doctoratul în economie. A călătorit mult peste hotare, a văzut, a învățat, a acumulat noi cunoștințe devenind creator de scoală în domeniul managementului afacerilor internaționale.
Astăzi mediul universitar îi recunoaște meritul lui Alexandru Puiu, de a fi reformat învățământul economic prin introducerea unor discipline noi. Din 1976 a activat în cadrul Academiei de Științe Economice urcând toate treptele ierarhice: șef de catedră, prorector și rector timp de cinci ani, între 1985-1990. În 1991 a fondat Universitatea „Constantin Brâncoveanu” din Pitești, o instituție de tip consorțial, cu facultăți în Rm. Vâlcea și Brăila. Era printre primele instituții de învățământ privat din România. A condus universitatea, propria sa creație timp de douăzeci de ani în calitate de rector. Cu mult succes pentru că mii de tineri își îndreptau pașii ani de an spre facultățile acestei instituții de rang superior, acreditată de ministerul de resort. Pentru meritele sale, Al. Puiu a devenit Cetățean de Onoare al celor trei orașe, Pitești, Rm. Vâlcea și Brăila.
O pierdere ireparabilă Dar vine o vreme, când pe toate le lasă omul în urmă. „Ca un fum, ca un vis trece vremea vieții…” stă scris în cărțile sfinte. Iar pentru Alexandru Puiu, sfârșitul a venit. Își încheiase misiunea pe pământ. În cele două zile de priveghi, în care sicriul a fost depus la biserica Mavrodolu din centrul Piteștiului, îndoliata familie a primit îmbrățișarea și mesajele de condoleanțe ale multor oameni pe care nici măcar nu-i cunoștea. Erau foști studenți ai Universității „C-tin. Brâncoveanu”. S-au alăturat, desigur, oficialitățile, conducerea Piteștiului și a Consiliului Județean. Zeci de coroane și jerbe, sute de buchete de flori. „Trupul să se desfacă în cele din care a fost alcătuit iar sufletul să meargă unde drepții se odihnesc!” s-a rugat arhimandritul Caliopie care a săvârșit astăzi slujba de înmormântare în mijlocul unui sobor de preoți. Arhimandritul a transmis și un mesaj din partea arhiepiscopului Calinic Argeșeanul.
Impresionantă a fost nu doar predica părintelui Caliopie dar și cuvintele pe care le-a rostit primarul Piteștiului, Cristian Gentea: „E o pierdere pentru lumea academică, pentru oraș dar și pentru mine personal pentru că eram prieteni…” Edilul-șef va propune în Consiliul local ca o stradă din Pitești să poarte numele regretatului rector. Un mic discurs a ținut și primarul municipiului Brăila. Deputatul Simona Bucura Oprescu și ceilalți parlamentari de Argeș au fost alături de colegul lor, senatorul social-democrat Ovidiu Puiu, devastat de durere. Acesta a fost în permanență lângă sicriul iubitului său părinte pe parcursul celor două zile și o noapte de priveghi. La ora 14,30 sicriul a fost așezat în locul de veci de la cimitirul Sf. Gheorghe. Sub cerul întunecat al zilei, una neagră pentru lumea academică și pentru Pitești, mulți dintre foștii studenți, azi oameni cu funcții importante, au plâns și au murmurat, atingând pentru ultima dată sicriul: „Adio, domnule Profesor!”
