Pe 23 august 2025, o tragedie montană cumplită a zguduit România, lăsând în urmă familii sfâșiate de durere și iubiri frânte. Cinci tineri au fost implicați într-un accident mortal în Munții Iezer din județul Argeș, soldat cu patru victime și un singur supraviețuitor, iar ecoul acestei drame continuă să răsune în inimile celor care i-au cunoscut.
Aripi frânte
Victimele accidentului montan au fost identificate ca fiind: Ștefan Berevoianu (20 de ani, Brașov), șoferul mașinii, Ștefania Boteanu (23 de ani, Lerești), Darie Teodor Ștefan (21 de ani, Stoenești) și Alecsandra Eliana Gorgan (20 de ani, Câmpulung). Singurul supraviețuitor al tragediei este Costin Bulgaru (21 de ani, Lerești), care a fost transportat cu elicopterul SMURD la Spitalul de Urgență Brașov, cu multiple fracturi.
Ștefan, Alexandra, Teodor, Ștefania și Costin plănuiseră să vadă răsăritul de pe vârful muntelui și au pornit spre creste cu mașina recent primită de tânărul aflat la volan. Din păcate, drumul lor s-a încheiat tragic într-o prăpastie. Cei patru tineri și-au pierdut viața în zona montană Portăreasa.
Concluziile preliminare ale Serviciului de Medicină Legală privind cauzele decesului celor patru tineri indică policontuzii rezultate în urma unui accident montan cu autovehicul, incluzând traumatisme cranio-cerebrale, toraco-abdominale, fracturi osoase multiple, hemoragii interne și insuficiență cardio-respiratorie acută.
Darie Teodor Ștefan – o iubire pierdută
Duminică, 24 august, sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Darie Teodor Ștefan a fost depus în casa părintească din satul Slobozia, comuna Stoenești. Slujba de înmormântare va avea loc marți, 26 august, la biserica din satul natal.
Anunțul morții lui Darie Teodor Ștefan a zguduit întreaga comunitate din Stoenești.
„Teodor era un băiat extraordinar, cu un suflet mare. Familia lui îl iubea din tot sufletul. Vestea pierderii lui a fost un adevărat șoc, a căzut ca un trăznet. Părinții lui și sora mai mică a lui Teodor sunt acum copleșiți de o durere profundă, e o pierdere greu de descris”, a spus primarul comunei Stoenești, Ion Marin.
Primarul Ion Marin a povestit că iubita lui Teodor, care se afla și ea în acea excursie, nu a mai urcat în mașină pentru a admira răsăritul dintr-un motiv simplu: nu mai era loc. Mașina avea cinci locuri și ei erau șase. Cineva trebuia să renunțe. Astfel, în vehicul s-au urcat șoferul și patru pasageri, iar iubita tânărului din Stoenești a rămas în zona de campare.
Această alegere, care părea nesemnificativă la momentul respectiv, s-a dovedit a fi salvatoare pentru ea. Un detaliu ce părea neimportant a făcut, în final, diferența între viață și moarte.
Ștefania și Ștefan, înmormântați împreună
Cele trei localități din județ, de unde proveneau victimele accidentului montan, sunt cernite de durere. Iubirea dintre Ștefania și Ștefan, cei doi tineri logodiți care își planificau viitorul împreună, a fost întreruptă brutal.
Logodnicii vor fi înmormântați împreună, iar povestea lor de iubire neîmplinită va rămâne o amintire dureroasă pentru toți cei care i-au cunoscut.
Mesaj sfâșietor de la „mama urs”
Georgiana Alina Cicu, o prietenă apropiată a cuplului Ștefania și Ștefan, a lăsat un mesaj emoționant pe rețelele sociale:
<<Drum lin spre cer, copiii mei de suflet! Din copilărie am câștigat doi oameni care m-au însoțit în toate, cu care mi-am împărțit bucuriile și supărările și pe care Dumnezeu a ales să mi-i ia mult prea devreme. Simțeam nevoia să povestesc despre cei doi copii ai mei, Ștefi și Ștefan, copii pentru care eram încă din copilărie „mama”, așa cum a decis Ștefan să îmi spună dintr-o toamnă de acum mulți ani, când îl dojeneam să aibă grijă de el pe unde merge, ce face…
Între timp am crescut, dar grija a rămas aceeași, doar că cuvintele au fost mai puține. Mereu ocupați, cu muncă, facultate, licențe și drumuri între Lerești și Brașov, în care rar ne întâlneam „acasă”.
Ștefi și Ștefan, vă mulțumesc pentru copilăria atât de frumoasă pe care am petrecut-o alături de voi, pentru serile parcă prea scurte în care nu mai terminam ce aveam de spus. V-am oferit totuși prea puțin din timpul meu, crezând mereu că este timp… Acum realizez că niciodată nu știm cât timp avem.
Cineva îmi spunea să nu fiu supărată pe Dumnezeu în momentele acestea și, cu sufletul stins, o spun cu toată durerea că este tare greu să nu fiu!
Doamne, atât te rog, ai grijă de sufletele copiilor acestora! Nu veți fi uitați! Ne vom revedea într-o zi! Cu regrete pe care cuvintele, oricâte ar fi, nu le pot cuprinde, mama urs!>>
