Auzi! Campania electorală pentru prezidenţiale ar fi început pe 10 octombrie şi va dura până pe 9 noiembrie! Trăitorii din România ştiu însă că este o ştire falsă: campania pentru prezidenţiale a început de multă vreme!

De fapt, România a fost şi este într-o perpetuă campanie electorală. Zgomotul din spaţiul public n-ar deranja cât deranjează bruiajul continuu asupra instituţiilor statului, unul care cauzează evidente pierderi de viteză în mersul economiei, teren care se transformă deseori în motor de produs vorbe, de statistici contrafăcute. Nu trebuie să sperie sau să emoţioneze exerciţiul democratic – votul în Parlament – prin care Guvernul Dăncilă a căzut.

Atrage atenţia altceva: partea nevăzută a scorului votului, modalităţile neortodoxe de atragere a votanţilor pro-Moţiune, implicarea, cu arme şi bagaje – cum se spune – a preşedintelui Iohannis în aritmetica votului. Atât de adâncă, atât de făţişă, încât preşedintele a anunţat triumfător „scorul” chiar înainte de a începe JOCUL… Premieră!

Facerea noului guvern nu va fi uşoară, cum infinit mai grea va fi prestaţia sa în serviciul ţării. România, ca şi în alte împrejurări, are iarăşi de parcurs traseul adamic, adică acel pretins gol pe care-l lasă învinsul învingătorului. Spus mai clar: acesta din urmă şterge cu buretele tot şi o ia de la început (metaforic, ca de la Adam şi Eva), ca şi cum nimic nu este de continuat. „Începuturile” acestea politicianiste au ţinut România pe loc.

Experienţa Vestului – unde în multe ţări cad guverne, dar administraţia îşi vede de treabă – este ignorată. La noi totul este politizat în exces.

Dacă te uiţi pe lista partidelor care susţin candidaţii, o să ai o revelaţie: numele partidelor sunt, de fapt, expresia unor frustrări. O să le înşirăm: Alternativa pentru Demnitate Naţională, Uniunea Salvaţi România, Neamul Românesc, Noua Românie, Naţiunea Română, Partidul Puterii Umaniste, Dreapta Liberală.

Iniţiatorii propun electoratului ca nadă pentru urne ceea ce cred ei că ar atrage, ceea ce simt ei că lipseşte în spaţiul public: demnitate, unitate, o nouă Românie, umanism, reprezentativitate în faţa naţiunii, un mod nou de a face politică. Din păcate, platformele lor ideologice sunt pline de naivităţi!

Pe scurt, noile competitoare – în raport cu cele două partide mari, tradiţionale, PSD şi PNL – se văd, într-un fel, salvatoare ale unei Românii care, de fapt, este mai mult blamată din INTERIOR decât din EXTERIOR, unde i se recunosc succesele acolo unde ele există cu adevărat.

În succesul PSD este expresia picăturii care, căzând continuu, dezintegrează. După ce chiar PSD şi-a dărâmat propriile guverne (!) a venit şi timpul ca această implozie să se adauge tenacităţii cu care Opoziţia (şi aici este inclus, în primul rând, Iohannis!!!) a atacat Guvernul şi politicile sociale ale PSD.

Distribuie pe Facebook