Scriam ieri despre pasajul subteran pietonal „Griviţei” din centrul Piteştiului, descriindu-l plastic drept „peşteră”. După fiecare ploaie mai puternică, apa se scurge pe pereţi, iar două spaţii comerciale au fost desfiinţate din acest motiv, zidurile fiind mucegăcite de atâta umezeală. Găleţile şi mopurile fac parte din dotarea agenţilor economici care îşi vând marfa aici, iar piteştenii fac slalom printre bălţi. Îi ceream noului primar să meargă de urgenţă la faţa locului.
Din câte ştim, până la închiderea ediţiei, Cristian Gentea, probabil prea ocupat cu alte probleme, nu ne-a ascultat sfatul. Iar norii negri s-au abătut din nou asupra urbei. O ploaie măruntă a căzut peste oraş. Imaginea pe care am surprins-o la ora prânzului e mai importantă decât orice comentariu. Face mai mult decât o mie de cuvinte!
O doamnă traversează pasajul şi trece printre manechinele de plastic pe care sunt atârnate haine, ţinând deasupra capului o umbrelă!!! Are şi de ce. Afară plouă şi apa se prelinge din nou pe pereţii pasajului. Din plafon picură stropi, întregind atmosfera de lacustră bacoviană: „De-atâtea nopţi aud plouând,/ aud materia plângând…”
