Are 65 de ani, oboseşte la cel mai mic efort, merge legănat ca o raţă leşească, este diabetică şi în tinereţe a lucrat într-o cofetărie. Ultima dată s-a cântărit cu ani în urmă în piaţă, unde o vecină era gestionară la un aprozar.
„Când m-am urcat pe ruginitura aia parcă eram o bovină ajunsă la abator ca să fie tăiată. Am avut 135 de kile. Nici mai mult, nici mai puţin. De atunci nu m-a mai interesat. Semăn cu maică-mea, care, cât a trăit, a fost ca un butoi.
L-am dat dracu’ de cântar. Iar când o aud pe doctora de familie că trebuie neapărat să slăbesc, mă apucă disperarea. Adică, să nu mai bag nimic în gură? Degeaba! Se pune osânza pe mine din orice: din apă, din râs, din zeamă lungă şi un colţuc de pâine.
Cred că ultima soluţie ar fi să mă duc la Bucureşti să-mi taie jumate din stomac. Dar nu am eu banii şi curaju’ lu’ Teo, aia de la Kanal D. A dracu’ femeie! Era cât o batoză şi acuma parcă-i balerină.
Am venit la dermato pentru că o eczemă de groază mi-a jerpelit palmele şi tălpile. Nu mai pot, mi-e frică să nu se ia la nepoţii pe care îi cresc eu că nu au părinţii bani să le dea la o bonă. O fi de la diabet, dar cu siguranţă este şi de la stres. Pentru că am un bărbat pe care-l doare în bască de mine. Mă jelesc toată ziua că mă ustură şi mă ardeie. Habar n-are!
Am luat-o prin doctori, apoi prin draci din ăia cu tot felu’ de bazaconii: ceaiuri şi apă sfinţită, argilă, bitter suedez, creme de la Marea Moartă, Marea Vie, Marea Neagră, Marea Roşie şi alte oceane. Apă chioară!
Parcă am şi eu nevoie de înţelegere din partea soţului. Ţi-ai găsit! Pleacă prin oraş la taclale cu alţi pensionari, apoi până la miezu’ nopţii stă cu ochii beliţi la televizor. Îmi spune că n-are chef de eczema mea, că din clipă în clipă ba începe un meci, ba că e ceva cu politică, ba că Halep, ba că Becali, ba că apare Ghiţă să dea alte înregistrări ca să distrugă mafia din ţară”…
Dr. Viorel PĂTRAŞCU
