Când nu reuşesc să dorm noaptea, deschid volumul lui Caragiale „Momente şi schiţe” şi mă… delectez sedus de „farmecul” unor personaje decupate din fauna alegerilor de altădată. O fac şi pentru că aflăm şi astăzi suficientă materie primă pentru a da la iveală alte „momente şi schiţe”. Doar talentul ne cam lipseşte. Să-i vezi şi să scrii cum asudă ei, săracii „catindaţi”, să prindă un loc pe lista de partid. Acolo, o sinecură, o imunitate, la un „coledzi, mă înţelegi”, coane Fănică. Apropo de „coane”, conu Petrache Carp, şeful politic al moralităţii, era de părere că „cine nu are 30.000 lei venit pe an n-are ce căuta în politică”. Păi, azi s-au pricopsit şi cei care erau săraci lipiţi pământului! Asta nu mai e o problemă.

Şi totuşi, n-ar trebui să luăm totul doar în alb şi negru, deşi sub pintenii presei şi justiţiei lucrurile cam aşa se întâmplă. Tranşant! La televizor, în ziar, liberalii vin şi-i vitriolează pe pesedişti, că sunt „roşii” şi au deţinut mai mereu puterea, dar n-au făcut nimic, iar candidaţii social-democraţilor le dau preopinenţilor în cap cu programe care atârnă greu în… viitor.

La urma urmelor, ţinta noastră, a tuturor, este să forjăm o clasă politică pozitivă, profesionistă, bogată, cultă, capabilă să guverneze pe principii democratice. Că de avere cine mai cere! Au avut „băieţii deştepţi” grijă să găsească soluţii, de le dau acum mare bătaie de cap celor de la DNA să cearnă grâul de neghină, iar noi să chibiţăm la televizor. Mă uit şi eu în jur, aici în Argeş. Din ce material sunt făcuţi „catindaţii”. Dacă-i iei la scuturat, mulţi dintre ei sunt uşurei. Şi pesedei, şi liberali. Trebuie să ridici bine capul ca să măsori distanţa de la Ion C. Brătianu la epigonii de azi. Să-i cauţi cu lumânarea!

Şi totuşi, repet, regenerarea ţării nu poate veni de altundeva decât de la oameni. De la oamenii noştri, nu de la cei din afară. Că vedem bine ce fac tehnocraţii. De fapt, se fac că fac şi atât!

Şi atunci, n-ar trebui să-i căutăm, să-i încurajăm, în loc să-i tot înjurăm? Să-i aflăm pe cei valoroşi, dornici să pună umărul şi inima la treabă. Ar trebui, dar unde sunt ăştia, coane Mişule, ar putea să mă întrebe un cititor? Cu urletul în urechi al agentului electoral de altădată, răguşit de tutun şi de băutură, aş putea să strig şi eu: „Ecce homo!”. N-am să-i dau numele, dar o să-l recunoaşteţi, dacă nu doar într-unul, măcar în câţiva dintre cei care care ni se învârt prin faţa ochilor în campania asta electorală. Dacă vreţi, căutaţi-l ca la rebus. Este şi ăsta un exerciţiu pe care vi-l propun cu riscul de a fi subiectiv.

Figurează pe lista liberalilor şi vine de la centru, propus de d-na Gorghiu, care n-a avut curajul să candideze la noi, dar este în căutare de valori capabile să coaguleze formaţiunea. Care a fost primul pas făcut de candidatul liberal? L-a căutat pe Miuţescu şi pe Alecsei să dea mâna cu ei. Şi, dacă va putea, să-i readucă în echipă. Mi-a plăcut.

Ori e abil, ori are ştiinţa relaţiilor umane. Ori şi una, şi alta. Cum mi-a plăcut şi că a făcut acelaşi lucru cu Virgil Baciu, primarul de la Corbi, supărat pe unii din partidul său. Pare să fie un om bine intenţionat, care pune preţ pe echipă. Mai mult, fiindcă profesia lui este de medic, n-a pregetat într-o zi să-şi pună halatul alb şi să repare dinţii unei dăscăliţe a cărei pensie este departe de a-i permite să-şi facă implanturi. Sună publicitar? Sună, dar poate fi şi un mod responsabil de a aborda o realitate care ne-a dezamăgit de atâtea ori. Scriu, desigur, cu circumspecţie, dar de ce să nu iau în calcul şi posibilul, ca pe un fapt pozitiv? Aşa cum ni se înfăţişează. Profesional, pare de anvergură, ca medic şi militar, porneşte în politica argeşeană de la kilometrul zero, vine să primenească echipa, nu să se îmbogăţească. Să fie o lecţie de cum se poate supravieţui politic? Să-i dăm – şi să ne dăm! – o şansă cum i-au dat-o şi lui profesorii la facultate, smulgându-l din anonimitate.

Dacă mă uit în ograda PSD, cum am făcut-o şi acum două săptămâni, văd în continuare – dincolo de nişte nume cu oarece rezonanţă, plauzibile – vânzoleala iscată de ordinea pe liste. Este locul eligibil sau nu? Şi, în bătălia asta, s-a ajuns până la Dragnea, care pare să fi tranşat lucrurile. De aici încolo, rămâne să le rezolve DNA, fiindcă toţi sunt cu ochii pe candidaţii luaţi în cătare. Câţi vor cădea? Unul, doi, trei? În funcţie de asta, cei dinspre coada listei vor deveni şi ei eligibili. Prin urmare, cu toţii la lupta electorală de pe listă. Care luptă mi-ar plăcea – când totul trebuie rezolvat în regim de urgenţă – s-o văd mai mult în teritoriu, pe tărâmul ideilor şi soluţiilor, nu doar şoptită pe la colţuri. Sau poate că social-democraţii cred că e suficient să facă demonstraţia bunei lor credinţe în imediatul vieţii, ca-n atâţia ani de până acum? Au făcut-o, dar s-au mai rărit rândurile şi se văd golurile în activitatea lor care nu se mai răsfrânge aşa de eficent asupra binelui public. Sau poate că mă înşel eu şi trebuie să le acordăm credit în continuare, ca şi liberalilor.

Că ăştia sunt oamenii, cu ăştia defilăm, dacă n-avem alţii! Sunt cu siguranţă şi pur sânge, important este să-i depistăm şi să-i selectăm. Dar cum s-o faci, dacă sunt pe listă? Votezi lista şi vezi că alegi alături de trăpaş şi câte o mârţoagă. Asta-i dilema! Care nu-i doar a alegătorului, ci şi a partidului nevoit să trimită întăriri de la centru.

Mihai GOLESCU

Distribuie pe Facebook

Mihai Golescu

See Full Bio