Comuna Boteni marchează, la finele săptămânii, 612 ani de la atestarea documentară. La ceas aniversar, Cristina Munteanu şi Mihai Golescu – realizatorii emisiunii „Subiect de presă” de la „Antena 1″ Piteşti – i-au propus primarului Vasile Leau, invitat în platoul de televiziune, să facă un exerciţiu de imaginaţie: să-şi închipuie că ar avea puterea pe care o au acum Guvernul, Parlamentul şi preşedintele ţării şi să spună ce măsură ar lua pentru ca localitatea pe care o cârmuieşte (de vreo patru mandate încoace) să se grăbească la întâlnirea cu viitorul european.
„Încă mai există zăcământ…”
„Ar fi câteva probleme urgente de rezolvat la Boteni. Dacă mi-ar sta în putinţă, în primul rând aş deschide o fabrică de industrializare a fructelor.
Şi, în al doilea rând, m-aş întoarce la minerit, fiindcă la Boteni exista o mină care avea cel mai bun cărbune din zona Muscelului. Acum, oamenii îi duc lipsa acestui combustibil… În comuna noastră, mineritul e datat aproape din anul 1920, de când se scoteau cărbunii cu calul, cu măgarul, cu vagonetul şi apoi – la urmă – cu benzile. Şi încă mai există zăcământ suficient de mult în subsolul localităţii, pentru a-l extrage… Mina noastră a fost închisă chiar în timpul când eram eu primar, în anul 2005; pe atunci era prim-vicepremier Copos… Şi Sereş era ministru al Economiei… Iar eu am fost în audienţă la dânsul şi i-am spus în felul următor: «Dacă dumneavoastră căutaţi să închideţi mina Boteni, atunci eu plec de la partid»… Şi aşa am făcut… Dacă ar fi după mine, aş repune pe picioare mineritul! Dacă ar fi cărbune, atunci n-ar mai fi atât de scumpe lemnele de foc şi pădurile nu ar mai fi tăiate – controlat sau necontrolat. Oamenilor le-ar conveni să cumpere o tonă de cărbune, fiindcă acest combustibil i-ar duce mult mai puţin decât lemnul. O tonă de lemne costă undeva la 350 lei. Iar o tonă de cărbune costă, poate, 200 lei; şi are o putere calorică mult mai mare”, a răspuns prompt Vasile Leau.
„Ce cale ar fi să fie redeschise minele de la Boteni?”, a urmat o întrebare firească. „Parlamentarii să facă legi, Guvernul să aprobe deschiderea minelor, iar statul să intervină prin parteneriatul public-privat”, a dat soluţia primarul Boteniului.
Alte inconveniente…
Localnicii din Boteni au accesat foarte multe fonduri pentru agricultură, dar marea durere a fermierilor este lipsa industrializării fructelor. Vorbim de o localitate care exporta, odinioară, magiun, compoturi şi poame uscate – folosind cărbunele extras din subsol ca sursă de energie.
În calitate de prim-vicepreşedinte al Asociaţiei comunelor filiala Argeş, Vasile Leau a ridicat problema finanţării comunităţilor locale, arătând că impozitele pe salarii şi pe veniturile agricole ar trebui să rămână la bugetele locale. Discuţiile au plecat de la un inconvenient al comunei Boteni, căreia îi lipseşte forţa de muncă, întrucât sătenii sunt angajaţi la agenţi economici din afara localităţii. „La primul meu mandat de primar, în 2004, aveam 84 de dosare de ajutor social, iar acum am numai două. Acum, oamenii lucrează la uzina Dacia, combinantul de ciment etc. Eu le fac apă, canalizare, iluminat public, le asigur toate utilităţile, dar banii din impozitele pe salarii se duc la primăriile localităţilor unde-şi au locurile de muncă localnicii din Boteni, adică la Mioveni, Câmpulung etc… În ciuda faptului că marea majoritate a cetăţenilor mei câştigă foarte bine, eu încasez, într-un an, numai 470.000 lei vechi din taxe şi impozite; ce să fac mai întâi cu suma asta?”, a întrebat retoric Vasile Leau.
Festival, bulz, sarmale…
Jumătatea plină a paharului este că infrastructura comunei a fost îmbunătăţită cu fonduri europene, banii fiind investiţi în şcoli, grădiniţe, terenuri de sport, reţele de canalizare şi de apă, primărie şi poduri.
Din punctul de vedere al primarului Vasile Leau, în comuna Boteni nu există mari diferenţe între traiul de la sat şi viaţa de la oraş, iar potenţial de a atrage fonduri europene există. Până în anul 2020, edilul-şef are în plan încheierea asfaltărilor drumurilor comunale (în lucru sunt ultimii 10 km) şi finalizarea canalizării (mai sunt vreo doi kilometri). Sâmbătă şi duminică, Botenii vă aşteaptă, alături de primarul Vasile Leau, la Festivalul-concurs naţional „Brâul de la Boteni”, o sărbătoare agrementată cu bulz pe jar, sarmale la tuci şi voie bună.
3 Comentarii
Goargăș
Primarul comunei Boteni este un foarte bun gospodar. Printre altele, îl admir pentru curajul cu care îl apără pe Țuțea împotriva unei legi inepte, impusă din afară. Trebuie sprijinit pentru redeschiderea minei cu cel mai bun lignit din zonă. Poate ar fi necesară accesarea unui program de educație antreprenorială a cetățenilor din localitate, isteți și harnici, pentru promovarea/deschiderea unor afaceri profitabile. În calitate de cetățean de onoare al comunei Boteni (dar în primul rând în calitate de prieten și de iubitor al locului de unde mă trag) îi voi fi mereu alături.
Puiu
V-am mai spus ca nu-l cunosc pe domnul Goargas,dar v-am spus ca il apreciez foarte mult.De ce?Simplu. Pentru ceea ce stie si pentru ceea ce face.Recunosc ca mi s-a cam taiat lumina la afirmatia: „îl admir pentru curajul cu care îl apără pe Țuțea împotriva unei legi inepte, impusă din afară.”Eu l-am iubit pe Tutea si-l iubesc si acum,dar nu stiu totusi la ce se refera dl. Goargas.Poate am banuieli dar nu sunt sigur.Nu-i nimic, voi primi, poate, o scurta informatie, pentru ca eu sunt de principiul „ca este mai rusinos sa nu stii decat sa intrebi.”Imi place ideea cu privire la deschiderea minei! Am si motive .Multi ani parintii mei au folosit carbuni de Boteni.Erau extraordinari.Ardeau ca tigara si o putere calorica super. Am fost personal la mina si la statia de sortare a carbunelui.Aveti in persoana mea un sustinator de nadejde.Va urez succes si sanatate!
Goargăș
OUG 31/2002, modificată în 2015 și 2018.
A se vedea și articolele de pe internet referitoare la refuzul primarului de la Boteni de a da jos bustul lui Petre Țuțea (acuzat de unii că a fost simpatizant legionar) și de a schimba denumirea școlii generale, dacă ar apărea o solicitare în acest sens. Solicitările au fost însă efective în Timișoara și Câmpulung, pentru schimbarea denumirii unor străzi care purtau numele său. Dă-le, Doamne, minte…P.S. Vă mulțumesc pentru aprecieri. Stima este reciprocă.