La mai bine de un deceniu de când pe porţile uzinei de la Câmpulung Muscel ieşea ultimul autoturism ARO nou-nouţ, maşinile româneşti de teren continuă să „trăiască” şi să ruleze pe şoselele multor ţări ale lumii. Mai puţin, din păcate, pe cele ale României. Aceasta nu din cauză că aceste autovehicule n-ar avea destui iubitori la noi în ţară; sunt chiar destui, grupaţi într-un club al proprietarilor de ARO, care organizează periodic întâlniri şi diverse alte activităţi, încercând să menţină la lumină o marcă românească, foarte apreciată cândva.
Modificarea sistemului de impozitare a autovehiculelor, operat în anii guvernării Emil Boc, atunci când impozitele pentru maşinile cu motoare având capacitatea cilindrică de peste 2000 cmc au fost crescute exponenţial, a dat lovitura de graţie ARO-urilor care încă mai erau în circulaţie. În urma acestor majorări – impuse fără o minimă analiză, opinăm noi – deţinătorul unui ARO seriile 24 sau 32, dotat cu motor de Braşov (3,1 litri capacitate cilindrică), a ajuns să plătească impozit mai mare decât plăteşte, spre exemplu, deţinătorul unui Audi Q7 sau BMW X5. Urmarea a fost că mai toate aceste ARO-uri au ajuns la depozitele de fier vechi, întrucât majoritatea proprietarilor nu şi-a mai permis să plătească impozite anuale de 1.500 lei sau chiar mai mult.
Regele Carpaţilor supravieţuieşte
Din fericire, în alte ţări ale lumii astfel de aberaţii fiscale nu există, aşa că localnicii au putut să-şi păstreze maşinile ARO. În Europa, cel mai activ din acest punct de vedere e clubul Manjak ARO Praga, care reuneşte câteva sute de proprietari cehi şi slovaci de maşini ARO. Însă şi în ţări mai îndepărtate ale lumii există astfel de cluburi de entuziaşti, în special în America de Sud. Acolo, cei mai mari iubitori de ARO par a fi columbienii. În acea ţară, uzina de la Câmpulung a exportat decenii la rând modelele IMS (M461), ARO 10, ARO 24 şi ARO 32. Se organizează chiar festivaluri anuale şi reuniuni ale proprietarilor de ARO, care adună destui curioşi şi nostalgici ai maşinilor româneşti de teren. Proprietarii columbieni îşi numesc cu mândrie maşinile drept „regele Carpaţilor” şi le expun ori de câte ori au ocazia. Destui sunt, însă, şi aceia care le folosesc în mod curent, în special în zonele montane ale Columbiei, acolo unde, pe drumuri relativ proaste, maşinile ARO îşi pot etala calităţile off-road care şi azi sunt de top. Imaginile sunt relevante în sensul celor de mai sus.
Sorin SIMION
