Încă de la începutul pandemiei, autorităţile în căutare de formule pentru limitarea răspândirii virusului Covid 19 au recomandat izolarea persoanelor vârstnice şi distanţarea sanitară care iniţial purta denumirea neinspirată „socială”. Aceasta contravine învăţăturii creştine! O ştiu preoţii, o murmură credincioşii. Dar iată că a spus-o tranşant un reprezentant de seamă al Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, părintele arhimandrit Caliopie.
Bunătatea supremă
Sute de credincioşi s-au adunat în ziua prăznuirii Sf. Ap. Andrei la biserica din marginea cartierului piteştean Trivale. Ca în fiecare an, nu puteau lipsi de la hram, sfântul lăcaş aflându-se sub ocrotirea Apostolului românilor. Slujba a fost deosebit de frumoasă, fiind săvârşită de un sobor format din parohul Ioan Costache şi alţi preoţi destoinici, Marius Costache, Doru Dumitrescu, Alin Veteanu şi Daniel, stareţul mănăstirii Cotmeana. I-a onorat cu prezenţa consilierul eparhial, arhimandritul Caliopie care a rostit o predică impresionantă, întinsă pe parcursul unei jumătăţi de ceas. Vrednicul monah a făcut o paralelă între Sf. Ioan Botezătorul şi sfântul prăznuit: „Aşa cum ucenicii Sf. Ioan Botezătorul au plecat, doar la un semnal spre Cel arătat, de la noi se cere aceeaşi atitudine. Apostolii au lăsat toate şi l-au urmat pe Iisus imediat. Să avem aceeaşi fermitate, hotărâre în acţiune pentru că auzim des îndemnul la pocăinţă, îndemnul la îndreptarea vieţii şi aşezarea vieţii noastre pe traiectoria cea bună, astfel încât niciodată să nu dăm greş. Toate acţiunile pe care le facem să fie menite să ne zidească sufleteşte, să nu aveam niciun fel de suferinţă provocată tocmai pentru că noi singuri nu am ştiut ce să alegem. Apostolii au mers în toată lumea cu acest îndemn. Şi contemporanii Sf. Andrei, trăitorii din zona Dobrogei, au auzit chemare lui Hristos. Chemarea către o viaţă duhovnicească. Ei aveau o credinţă. Se închinau la zei, se închinau unor fenomene ale naturii. Însă Sf. Ap. Andrei l-a descris pe Dumnezeu ca fiind bunătate supremă, a adus vestea cea bună şi credinţa adevărată, arătându-le că Dumnezeu primeşte pe tot omul, Domnul nu discriminează, nu împarte în dreapta şi în stânga oricine poate interacţiona cu El”.
Să ne supunem Domnului!
Monahul şi-a continuat predica vorbind despre ceea ce ne stă în putere fiecăruia: „Există o percepţie, o învăţătură nepotrivită din partea celor care îl prezintă pe Dumnezeu ca pe Cineva care pedepseşte şi că ar fi nevoie de eforturi uriaşe din partea oamenilor pentru a fi desăvârşiţi. Nu! De la Dumnezeu primim toată deschiderea şi are nevoie doar de simpla noastră dorinţă de a-L primi în interiorul nostru, şi întreaga lucrare se săvârşeşte de către El. Noi oamenii nu avem putere imediată de a ne aşeza ca titulari în anumite activităţi pe care le desfăşurăm. Ne mărturisim mereu neputinţa de a face lucruri importante şi determinante în viaţa noastră şi avem nevoie de ajutor. Această mărturisire înseamnă supunere totală faţă de Dumnezeu, iată, cum au făcut apostolii, cum a făcut Sf. Andrei, care a considerat că nimic nu îl mai poate interesa în lumea acesta decât urmarea lui Hristos. Constatăm încă o calitate a Sf. Andrei, aceea că L-a urmat pe Hrtistos fără să se ia după alţii! Nu a avut un exemplu înaintea lui, al unui om care să fi făcut ceea ce a făcut el.”
Să-i slujim aproapelui!
Se-nţelege, o ştie oricine: „Credinţa fără fapte, moartă este!” Iar arhimandritul a vorbit despre faptele pe care trebuie să le avem în vedere: „Sf. Andrei a fost cel care la rândul său i-a îndemnat pe ceilalţi, în primul rând pe fratele lui, Petru. Şi pe alţii pe care i-a adus, găsim mărturii în Sf. Scriptură despre un grup de greci care s-au întâlnit cu Iisus datorită Sf. Andrei care a mijlocit întâlnirea şi ea a dat roade şi a transformat poporul grec într-un popor creştin, un popor de la care multe popoare ale lumii au avut şi au de învăţat. Pornesc toate aceste transformări de la gesturi foarte mici, de la bunăvoinţe neînmsemnate la prima vedere. Nu este greu să mijloceşti o întâlnire dintre doi oameni sau mai mulţi oameni dar în timp, efectele care se realizează sunt extrem de importante şi duc la roade însutite. De aceea, iată, încă un îndemn venit din ziua aceasta frumoasă, să nu ne oprim niciodată de la a sluji pe cei de lângă noi, să ne manifestăm bunăvoinţa, să arătăm că avem bunătate!”
De la inimă la inimă
Părintele Caliopie a vorbit mulţimii în ajunul Zilei Naţionale şi ca atare a punctat momentul: „Este o zi care ne îndeamnă la frăţietate, ne aduce aminte de faptul că ne aflăm în preziua când toţi românii s-au unit într-o singură graniţă, într-un teritoriu comun, în preafrumoasa ţară numită România! Toate aceste fapte, toate aceste lucrări sunt rodul învăţăturii Bisericii strămoşeşti, a învăţăturii creştine: frăţietate, comuniune şi formarea de comunităţi! Pe această comunicare de la inimă la inimă la inimă, de la suflet la suflet. Pe această aplicare a ceea ce înseamnă legea iubirii pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos şi care a fost temeiul pentru învăţătura pe care au primit-o strămoşii noştri în Dobrogea de la Sf. Andrei şi de la cei pe care el i-a lăsat aici ca mărturisitori despre bunătatea şi frumuseţea lui Dumnezeu, Cel înviat din morţi, dătătorul Luminii!”
Nefasta influenţă
De la virtuţile sfântului zilei, oratorul a făcut o trecere subtilă la o problemă spinoasă: respectarea măsurilor sanitare anti-Covid. Mai exact s-a referit la ideea izolării care, din punct de vedere strict sanitar, se susţine cu argumente, dar nu este binevenită în lumina învăţăturii creştine: „Sf. Andrei ne îndemnnă să fim în comuniune şi să fim uniţi! A dat tot ce putea da un om, şi-a sacrificat şi viaţa, a mărturisit dragostea lui Dumnezeu pentru oameni şi a fost martirizat fiind aşezat în ceata sfinţilor. Întreaga învăţătură a Bisericii noastre ne îndeamnă la unire. Ne îndeamnă să ieşim din graniţele pe care doresc oamenii să ni le impună. Să ieşim din influenţa acelor care ne spun că trebuie să stăm distanţaţi! Că trebuie să stăm separaţi unii de alţii. E posibil să fie valabil sfatul acesta într-o anumită conjunctură. Dar atenţia noastră trebuie să meargă până într-acolo încât să nu rămânem cantonaţi într-un astfel de îndemn, să nu ni se pară că ceea ce ni se spune la un moment dat trebuie să devină normalitate! Noi trebuie să revenim la valorile noastre de nezdruncinat care se referă la frăţietate şi la uniunea dintre oameni, la sprijinirea unuia de către celălalt care are mai multe posibilităţi şi în felul acesta se creează o traiectorie potrivită cu scopuri supreme care să însemne în cele din urmă comuniunea cu Dumnezeu.”
Am poruncă!
Deşi nu a pronunţat cuvântul „vaccin” şi nici nu a pledat pentru imunizarea atât de controversată în mediile ultra-ortodoxe, unde se duce şi o campanie „anti-vaccin”, arhiamandritul a adus în discuţie o temă delicată din care mulţi au înţeles că poate avea legătură cu tema vaccinării: „În această perioadă am auzit şi aud multe îndemnuri şi nu pot să le trec cu vederea. Sunt unii oameni care spun că: „Nu este responsabilitatea nimănui dacă eu trăiesc sau nu, dacă eu sunt sănătos sau nu!” Acest punct de vedere este însuşit din nefericire de o mare parte dintre credincioşi. O astfel de manifestare pare îndreptăţită într-o oarecare măsură, dar iese din sfera acestei comuniuni şi comunităţi de care vorbeam şi care nu poate vreodată să fie nepăsătoare, egoistă, individualistă! Faptul că trăieşti sau eşti sănătos este şi o problemă a mea! Mă îndeamnă Sf. Scriptură să îmi iubesc aproapele ca pe mine însumi. Am poruncă! Să-l iubesc pe celălalt şi să fiu interesat de binele lui! Şi atunci cum să îmi fie nepăsător!?” Predica fiind captivantă, cele 30 de minute s-au scurs pe nesimţite. Dreptcredincioşii au primit binecuvântarea arhimandritului şi au plecat spre casele lor luminaţi, cu bucurie în suflet, încredinţaţi că se află sub ocrotirea Sf. Andrei şi a lui Dumnezeu căruia I-au adus slavă.
