Iar suntem prezenţi, ca judeţ, pe harta răului. O avem agăţată pe perete. De două zile am bifat pe ea, cu semnul unor cătuşe, şi municipiul Curtea de Argeş, şi comunele învecinate. Motivul îl ştiţi, probabil: mafia proxeneţilor a agăţat felinarul roşu şi în Oraşul Regal.
Cu două săptămâni în urmă mai căzuseră în plasă patru astfel de reţele de „peşti”, cu centrul de comandă la Câmpulung Muscel. Atunci au fost arestaţi 37 de indivizi acuzaţi de trafic de carne vie, proxenetism şi spălare de bani. În linii mari, modul de operare al acestor personaje din lumea interlopă era acelaşi. E vorba despre metoda „Loverboy” sau „Casanova”, de racolare a unor tinere vulnerabile din punct de vedere emoţional, pe care le determinau ulterior să se prostitueze în ţări ale Uniunii Europene. O îndeletnicire din care – spun anchetatorii – infractorii trăiau pe picior mare într-un oraş foarte slăbit economic prin dispariţia uzinei ARO.
De mai bine de 20 de ani, cel puţin noi, gazetarii, avem senzaţia că toate relele se petrec în Argeş. Cândva, v-am oferit şi câteva posibile explicaţii. Am scris, de pildă, că acest judeţ a avut două mari „nuclee” din care au început să se întindă tentaculele „Caracatiţei”: uzina Dacia şi Arpechim. Imediat după revoluţia din decembrie ’89, de aici au început hoţiile, micile şi marile afaceri, de aici au apărut primii milionari aşa-zişi „de carton” pe care nu i-a întrebat nimeni de sănătate, de aici au provenit chiar şi unii politicieni, veniţi (sau puşi) să ne conducă destinele.
Apoi, de la afacerile – unele cel puţin dubioase – cu autoturisme, mafioţii şi-au extins domeniile de activitate. Unde? La pădure! A apărut şi s-a dezvoltat fără frică mafia lemnului. Cu acordul tacit al organelor de ordine şi al silvicultorilor, de pe mulţi versanţi au fost rase păduri întregi, iar din această activitate unor barosani le-au crescut şi mai mult muşchii. Şi la ora când citiţi aceste rânduri, camioanele cară la lemne pe Transfăgărăşan. Că pădure încă mai e de tăiat şi de speculat…
De pe harta răului n-avem cum să omitem Piteştiul, pentru că el e fruntea. Aici a prins puteri ani la rândul, dacă vă mai amintiţi, mafia maxi-taxi, oraşul fiind împânzit de microbuze ale unor firme şi firmuliţe, care – cu acceptul autorităţii locale! – concurau chiar autobuzele operatorului local. Cu sume nefiscalizate, cu şoferi tupeişti care nu dădeau bilete, cu o goană continuă pe străzile şi aşa aglomerate! Nimeni n-a fost tras la răspundere pentru asta! În schimb, au simţit răceala cătuşelor câteva personaje angrenate, tot la Piteşti, în afacerea de pomină a permiselor auto şi în dosarul „mită la arbitri”, în premieră la acea vreme. Şi tot premiere naţionale au fost cazurile de sclavie de la Berevoeşti şi arestarea suspectului de terorism de la Muşăteşti.
Revenind la grupările de proxeneţi destructurate în Argeş, am vrea, nu în ultimul rând, să evidenţiem efortul nevăzut şi de durată al unor oameni: poliţiştii de la Crimă Organizată, procurorii DIICOT, dar şi cei care le asigură suportul logistic, adică reprezentanţi ai Direcţiei de Operaţiuni Speciale, SRI şi Centrul European de Cooperare Poliţienească. Meritul arestărilor de răsunet din ultimii ani e al lor. Ce putem face? Trăim încă în zodia cătuşelor.
Gabriel LIXANDRU
4 Comentarii
mihaela
Interesant articol. Bine documentat si scris cu simtul umorului.
Gabriel Lixandru
Mulţumim!
Puiu
Nu- mi este uşor, dar trebuie să spun că întreaga hartă a României trebuie agăţată în cui cu cătuşele.Mi-e teamă să nu ajungă cătuşele simbol naţional. Două afirmaţii din cadrul acestui editorial mă determină să cred acest lucru:
1.” Cu acordul tacit al organelor de ordine şi silvicultorilor, de pe mulţi versanţi au fost rase păduri .Şi la ora care citiţi camioanele cară lemne de pe Transfăgărăşan ” Este înfiorător!
2. Mafia maxi -taxi – cu acceptul autorităţii legale -…
În ce ţară trăim? Stână păzită de lupi?
Normal ar fi fost ca acest editorial să pună în mişcare toate instituţiile abilitate. Dar din spusele Domniei Voastre, aceste instituţii nu există, sau sunt „combinate”. Înclin să dau dreptate unui comentator, care spunea că trebuie puţină dictatură. Propun înfiinţarea a două modele de cătuşe, pentru găinari şi pentru „gurele albe”,iar locul de detenţie să fie acelaşi.Mie greu să vorbesc despre pierderea libertăţii oamenilor ,în general, dar nu mai suport nici situaţia în care s-a ajuns. Nu merit să respir acelaşi aer cu cei care fac, ce fac şi sunt convins de veridicitatea faptelor enunţate de dumneavoastră. NU mai am demult speranţa că se vor îndrepta lucrurile, dar parcă nici nu mai suport alterarea continuuă! Cum poţi să acţionezi ,când te simţi un peştişor în luptă cu fioroşii rechini, de toate speţele?
Gabriel Lixandru
Credeţi-mă, d-le Puiu, că în acest articol n-am consemnat decât o mică parte din nenorocirile care ne plasează pe harta răului. N-am avut nici timp, nici spaţiu la dispoziţie. Sunt lucruri grave cu care am trăit peste 20 de ani în Argeş şi care, iată, încet-încet, ies la lumină.